STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: “Nu mai faci interviuri pentru Ziare.com”

Share

CITESTE AICI CRONOLOGIA LITIGIULUI

15 februarie 2009: Directorul general Mihai Paun m-a anuntat verbal ca nu mai fac interviuri video pentru Ziare.com. Ulterior, l-am intrebat ce se intampla, pentru ca “stii foarte bine ca anul acesta este anul mortii”. M-a intrebat: ce vreau sa spun cu asta? I-am explicat ca suntem in criza si se fac disponibilizari. Un loc de munca e foarte-foarte greu, daca nu chiar imposibil de gasit.

Paun mi-a spus sa stau linistit, pentru ca postul meu nu e in pericol. Exact acest lucru l-am si facut, avand incredere. Mihai, pana atunci, fusese sprijinul meu de nadejde, impreuna cu directorul de resurse umane, Adrian Cocosila, editor al site-ului Crestin Ortodox.

Adrian probabil ca este absolvent de Teologie, pentru ca, de cate ori vorbeam despre chestiuni de logica, filtrate prin argumente de ordin moral, el facea rapid transgresia, trecand la chestiuni de ordin moral, filtrate prin argumente de ordin religios.

Ca sa nu mai teoretizez: eu ii prezentam un punct de vedere moral al chestiunilor logice, iar el ma dascalea cu religia, intelegand ca am probleme de ordin moral. Vom vedea insa ca (vorba mea) este bine sa faci ce spune Cocosila, nu ceea ce face Cocosila.

Raman cu tristetea ca asa trece gloria lumii. Personajul lui Marin Preda din “Morometii”, Cocosila, era, dimpreuna cu Ilie Moromete, unul dintre cei doi intelepti din Poiana lui Iocan.

Cei doi, Mihai si Adrian, fusesera oamenii care ma angajasera acolo si care erau cat se poate de constienti de calitatile mele. Ma aparasera de multe ori, probabil de mai multe dati decat stiu eu chiar si in prezent.

Aveam toate motivele sa am incredere in Mihai. Aveam o relatie foarte buna cu el (sau cel putin asa credeam) si il respectam. Eram genul de angajat care nu iese din cuvantul sefului.

Facusem o greseala. Eram la inceputul prabusirii unui mod de gandire. Defapt, in acel moment, eram proprietarul unui sistem de gandire schizofrenic: pe de o parte, criticam porcariile care se intampla in presa romana, in general, analizand si porcariile care se intampla in Romania, si cele ce se petrec in lume, in general.

Scriam toate aceste lucruri pe blog, convins ca pot ramane un observator obiectiv, neimplicat si neafectat direct, ca Active Soft este un fel de safe heaven pentru mine. Greseam. Privind totusi retrospectiv, imi dau seama ca oricum mare lucru nu puteam sa fac, fata de ceea ce am facut. Cel mult sa-mi caut cu doua saptamani mai devreme un loc de munca imposibil de gasit.

Eu cred ca aceia ca mine, jurnalistii de meserie, nu mai sunt angajati in mass-media. Doar in board-ul publicatiilor, pe bani multi, sclavi pe plantatie, birocrati care in timp se contamineaza de conditia lor in realitate paupera si devin prizonierii sistemului.

Jurnalistul care sta in birou probabil ca devine un birocrat fara perspectiva si incepe sa decada. Realitatea este pe teren. Chiar daca esti directorul unei publicatii, trebuie sa iesi cumva pe teren, chiar si daca subordonatii tai te vor considera nebun.

Altfel, te rupi de realitate si te deprofesionalizezi. Cei care au ajuns acum in conducerile publicatiilor (pe multi dintre ei ii cunosc) par a fi prizonierii acestui sistem birocratic tamp. Ba chiar incepe sa le placa pe undeva starea aceasta de sclav de lux.

Masina de serviciu bangoasa, aer conditionat, laptop, stres, aparenta de siguranta, nevasta, copii, rate, hypermarket, week-end la mare vara si la munte iarna, locatie all-inclusive la Antalya odata pe an, de preferinta in iulie-august, cand e caldura mare. Le stiu pe toate.

Tot retrospectiv, ca sa inchid aceasta acolada: inceputurile relatiei mele contractuale cu Active Soft avusesera loc la sfarsitul lunii iulie a anului 2007…

(urmeaza: Contractul de adeziune I)

Share