Deja m-am batatorit. Nici nu mai stiu ce comentariu as mai putea sa fac.
Totul este a
tat de evident, incat cuvintele sunt absolut de prisos. A durat vreo zece minute.
Virgula intre subiect si predicat a stat pe sticla, cu indaratnicie, fara sa spuna: “taticu’, vreau acasa la mine, la familia Agramatescu”.
Apoi s-au lamurit si au schimbat-o, adica au scos virgula. Cunosc aceasta mentalitate: “Si ce daca? Se intampla! E omeneste. Oricine, in viteza grabei si-n graba fugii, mai face greseli”.
Ei bine, nu, nu oricine. Daca stii gramatica, nu faci astfel de greseli. Este limba tarii si neamului tau, pentru numele lui Dumnezeu!