SRS la puşcărie = BUCURIE

SRS la puşcărie rimează, pentru mine, cu un singur cuvânt, simplu şi la obiect: bucurie. Nu ştiu dacă mă bucur acum mai mult decât atunci când, dacă se va dovedi că e vinovat de ceva, Victor Ponta va fi condamnat definitiv şi irevocabil.

Ţin minte că, atunci când l-am văzut pe Adrian Năstase pe targă, cu fularul Burberry la gât, am încercat un alt sentiment: silă.

SRS la puşcărie. Am învăţat meserie de la acest om

Cu Sorin Roşca Stănescu, aşa cum am explicat şi în alte dăţi, este vorba despre altceva, mult mai personal: am învăţat meserie de la acest om.

La Evenimentul zilei, în 1992 – toamnă, dacă făceai o singură gafă de presă de genul celei făcute de Sorin atunci când l-a acuzat pe Mircea Băsescu că face trafic de armament cu end-user stat terorist, Roşca te izbea din vorbe de toţi pereţii redacţiei. Asta presupunând că nu erai concediat imediat.

SRS la puşcărie. Coautor al distrugerii presei române

În anii următori, pe măsură ce a devenit un politruc în presă, şi mai apoi, când a devenit politician, Sorin Roşca Stănescu nu a încetat să discrediteze meseria de jurnalist şi ziariştii.

Este unul dintre cei care au dus mass-media românească în fundătura unde se află acum. Ironia face că tot el, probabil ca să-şi ranforseze credibilitatea zdruncinată, a susţinut negocierea şi apoi semnarea Contractului Colectiv de Muncă în Mass-Media – spre deosebire de ceilalţi „corifei”, care s-au zbătut avan să îl desfiinţeze.

Măcar acum ştiu că nu-l voi mai vedea prin studiourile de televiziune, zâmbind înţelept peste ochelarii săi subţiri, de vedere şi diabolizând liniştit realitatea, cu minciuni şi intoxicări amestecate cu adevăruri incontestabile.

Măcar acum, pentru doi ani, nu îi voi mai auzi pe sticlă dicţia apăsată, scuipată printre dinţii strânşi. Poate o să-nveţi ceva din asta, Sorine. Din superba grafică a lui Marcel Chirnoagă nu ai înţeles ce trebuia.

nota: În casa lui de pe Zece Mese, pe care o împărţea cu N.S. Dumitru, Sorin avea în dormitor, deasupra patului, o pictură murală superbă cât peretele. Pe peretele opus, avea un ciclu de grafici ale marelui Marcel Chirnogă, pentru care avea (cum am şi eu) un respect şi o admiraţie deosebită.