BANC: Un tip se duce la chioscul de ziare: Dati-mi, va rog, „Romania Libera„. Raspunde vanzatoarea: Imi pare rau, nu mai am, dar daca doriti va pot da „Anuntul de la A la Z”.
Intotdeauna am fost fascinat de acest ziar superb, pe care l-am citit numai la inceputul anilor ’90, cand faceam stirile o zi intreaga la Radio Galati, nu existau agentii de stiri, nu existau reguli, cumparam ziarele si citeam stiri din ele ca nebunii.
FOTOINFO: Nu vi se pare ca omul acesta a inceput sa semene cu Nicolae Ceausescu?
Romania Libera mi-a folosit intotdeauna, din acest punct de vedere, dar nu la citit de stiri pe post. Articolele din acest cotidian erau pe-atunci mici nuvele. Ma infundam in bunkerul meu din camin, muscam un creion intre dinti si faceam exercitii de dictie, citind articolul de fond de 6.500 de semne, fara intertitluri, scris de Roxana Iordache cu corp 6, batut.
Sincer? Roxana scria atunci prea pe lung, dar muuuult, mult mai bine decat orice se scrie acum. Ma distram cu cronicile tv ale lui Adrian Bucurescu. Pe la pranz, beam o cafea si ma distram din nou, citind pe post paginile de magazin din Tineretul Liber. E-he! Ce bine scriau oamenii aceia, vremuri…
Apoi a venit o zi, prin 1993, cand un coleg de la RL mi-a marturisit ca lumea prin redactie la ei era convinsa ca, si daca ar scrie pe toate paginile aceeasi injuratura, cu aldine sau verzale, ziarul ramanea rentabil, datorita paginilor de reclama si publicitate, pentru care era cautat pe tarabe.
Ceea ce a ajuns acum Romania Libera este totusi foarte putin, in comparatie cu orice ziar cotidian de la inceputul anilor ’90. Cu toate metehnele si problemele acelor ziare. Ciudat este ca, in era postindustriala, care tropaie peste noi cu toate cele sase picioare ale sale de coleoptera, cotidianele se intorc iar la formula cu poze mari si texte mici, de pe vremea inventarii gazetei cotidiene.
Trebuie sa stim ca, undeva in Marea Britanie, in secolele trecute, primul ziar aparut a fost o foaie mare de hartie, cu o poza mare pe ea, sub care era un text mic explicativ. „Asta-seara, 17.00, la Teatrul Drury Lane, o vedeti pe superba Betty Dixon cantand ca-n Brixton„. Apoi, cei care se ocupau cu aceasta s-au gandit: ce-ar fi sa facem ceva si pe dosul foii?
Ulterior s-a trecut la patru, sase si opt pagini si a aparut ziarul. Scris dupa niste reguli. Acum, vin niste carnatari si strica aceste reguli seculare, puse la punct pe vremuri in lumea anglo-saxona.
Multum in Parvo?
Una dintre ele vine de la latini si suna, simplu si clar, asa: Multum in Parvo. In lumea presei, aceasta se traduce cam asa: spatiul de presa, „albitura” este pretioasa, nu o strici pe vorbe de claca si balbaieli editoriale.
De exemplu, daca te uiti sub frontispiciul paginii de web a ziarului Romania Libera, descoperi urmatoarele categorii: Actualitate, Opinii, Exclusiv RL, Bani & Afaceri, Stil de Viata, Arte, Stiinta & Tehnica, Util, Media.
Bun, asta a considerat Turturica & Co. ca e cel mai important, astea sunt categoriile. Dar ce te faci ca mai jos, sub „Exlusiv Romania Libera”, gasesti alte categorii? Ia sa videm care-s dumnealor: Investigatii, Reportaj, Dezbateri, Dosar, Documentar, Topuri.
Sub aceste noi categorii, apar alte categorii: Educatie, Moda, Sanatate, Teatru, Sport, Auto, Calatorii, Dobrogea, Internet, Transilvania. Ca sa nu mai vorbesc ca, in subsolul paginii principale, descoperim inca alte cinci categorii: Topuri, Piata Muncii, Muzica, Economie, Imobiliare.
In total, am numarat astfel 30 de categorii diferite. Ideea este ca e un hatis de categorii de toate felurile, pe verticala, pe orizontala si-n diagonala, in care te pierzi, formand un haloimas mult mai mare decat cel de care radeam in timpul campaniei, atunci cand scriam despre publicatiunea lui Adrian Mititelu ot Craiova, „Editie Speciala”.
Asa ca degeaba arati in aparenta a fiinta umana, daca, atunci cand iti scoti de pe tine parpalacul, oricine poate sa vada ca ai cinci maini, cu cate intre 13 si 25 de degete, de sub coaste iti ies elitre de caradasca si mergi in toate directiile, ca paianjenul Vaduva Neagra.
Continut propriu si continut impropriu
Este bine ca RL si-a refacut pagina de web, cu toate ca, din punctul meu de vedere, ar fi trebuit sa-si relanseze website-ul intai si apoi editia pe print. Din punctul meu de vedere, a face print in acest moment in Romania este fandoseala sau nu ai ce face cu banii.
Poate ca Adamescu e in a doua categorie, cum stiu ca este si Patriciu, dar viitorul este al Internetului si cred ca pagina de Internet trebuia lansata mult inainte de editia de print si cu mult mai multa grija.
FOTOINFO: Ce inseamna aceasta tampenie de auto-promo?
De exemplu, vreau si eu sa stiu de ce ar mai trebui sa cumpar ziarul de la taraba, daca pot sa-l citesc exact in aceeasi forma pe Internet? A, am inteles, aia care il cumpara nu au Internet… Mai Dane, tu chiar crezi ce crezi ca crezi? Cine nu are Internet si cumpara si ziarul tau astazi in Romania?
Ca sa fiu mai clar: eu cred ca editia de Internet, care are calitatea de nepretuit ca nu este nevoie sa te limitezi la exact nu-stiu-cate semne-ntr-un articol, poate reprezenta locul unde poti citi in timp real subiectele din editia de print, tratate in extenso (dar nu aberant, ci jurnalistic corect), plus multe alte subiecte, tot in timp real, pe masura ce ele intra in actualitate.
Nu, nu programare de postari la anumite ore, ci subiecte care vin in timp real. Oameni care intra in ture de seara, de noapte, de dimineata etc., care au user si password si muncesc in ture, de acasa, daca asa se stabileste, alimentand website-ul cu subiecte. Repet: in timp real. SI, atentie, respectandu-se Contractul Colectiv pe Ramura Mass-Media.
Subiecte proprii, nu Ziare.com, care se uita la televizor si scriu ce vad pe sticla. De aceea esti politician, ca sa raspunzi la telefon pana la 12 noaptea si de la sapte dimineata, ca, daca esti invitat la teveu, sa te vezi pe sticla, vii si la astfel de ore.
Si inca nu sunt destul de nervos, ca sa intru in penibila scriitura a jurnalistului roman de astazi, ca am la exemple pe website-ul Romaniei Libere…