Când un jurnalist îţi aduce un astfel de subiect de investigaţii şi tu îl umpli de sânge, în pagina principală, exact la locul potrivit, adică în cuvântul ce desemnează protagonistul principal al materialului de presă, cu o literă mâncată, îţi meriţi soarta.
Au poate că este vorba chiar despre autorul articolului. Normal, având în vedere grila sclavagistă pe care o au de îndeplinit jurnaliștii de la Adevărul, stresul își spune cuvântul. Faptul rămâne fapt și peste el nu trecem. “Proxenta” rămâne o gafă.
Ceea ce trebuie înţeles clar este că, dacă Olimpia Filip este propriul său generator de vize pe ce postează, aceasta înseamnă bad management. Întotdeauna, când stabileşti filtre de publicare pe print sau online, trebuie să existe mai mulţi ochi care să o facă.
Iar cu cât stresul şi cadenţa ştirilor e mai mare trebuie mai multe filtre. Menirea acestor filtre nu e nici să dea amenzi celor ca Olimpia Filip, nici să folosească vizele pe post de instrument de călărire şi terorizare a jurnalistului.
La ziarul clasic pe print, jurnaliştii nu primeau amenzi şi nu le făcea nimeni observaţie pentru greşelile de exprimare pe care le rectificau corectorii.