Radu Moraru a publicat pe website-ul său o echipă naţională de realizatori de 
televiziune, care nu are nici un portar, dar din care nu lipsesc fundaşii şi mijlocaşii, iar în loc de atacanţi sunt… majorete media.
Eu cred că CT Popescu ar fi bun de portar. Nici nu are nevoie de vreo rezervă, care să-i ţină locul dacă se accidentează. Iată, el se distanţează acum de Realitatea TV, explicând de ce şi-a suspendat emisiunea de pe post:
„Atunci când am suprimat emisiunea Cap si Pajura am facut-o prin decizia mea personala din cauza deraierii postului Realitatea TV în directia anti-Basescu si la rubrica Meteo”
„A suprimat”… Probabil că ne crede proşti şi îşi imaginează că, indirect, vom înţelege că emisiunea „Cap şi pajură” era obiectivă. Cam la fel încearcă CT Popescu de mult timp, după anul traumatizant 1990, să ne convingă că el defapt era contrasistem la Adevărul şi că n-a scris articole în favoarea lui Ion Iliescu şi a venirii minerilor în Bucureşti în iunie 1990.
Ok, atunci înseamnă că nu a scris că îi pare rău că n-au prins-o minerii pe Ana Blandiana. Sau că, dacă le-a scris totuşi, a făcut-o într-un moment de orbire intelectuală, lucru care i se poate întâmpla oricărui intelectual.
RTV are publicitate, are valoare, dar Sebi Ghiţă şi-a dat autopublicitate singur, pen’că n-are.
Emisia The Money Channel a picat timp de o oră, pentru că „s-a furat o cutie de conexiune a fibrelor optice”. Deci, susţine Sorin Freciu, nu are nici o legătură cu clonarea realităţilor.
Uau: Stelică Tănase, deontologu’ bibisist de la Realitatea TV, spune că are de recuperat 100.000 de euro din datoria vechii Realitatea Media, dar nu ştie de la cine anume: Ghiţă sau Elan? Sperăm că, atunci când va afla, se va decide şi pentru cine lucrează: cel care i-a dat banii. Ar fi o încununare a principiului „eu mă duc acolo unde mi se dă banu'”, aşa că, dacă îl plăteşte Vadim Tudor, ştim ce va face.
Andreea Raicu şi-a luat interviu singură, punându-şi întrebarea „cum a reacţionat atunci când bărbaţi celebri i-au propus să fie împreună”. Fără să-şi dea seama, a răspuns la întrebare cu altă ocazie, explicând că „dragostea este hrana sufletului. Dacă nu i-o dai, o să fie nefericit”.
Depinde însă şi când, şi cum, şi în ce fel i-o dai. Iar dacă totul nu este decât un exerciţiu de imagine, în care investeşti 25.000 de euro ca să-ţi transformi propriul nume în brand de publicaţie, eu cred că înseamnă că ai o doză însemnată de paranoia.
Gabriela Vrânceanu crede că avea prea mult tupeu. E foarte bine aşa. Înseamnă că are totuşi rămăşiţe de bun simţ, care uneori se aclanşează şi roţile dinţate încep să se învârtească în mintea robotului moguloid cu gulerul alb. E foarte bine aşa.
Având în vedere că probabil aceşti mutanţi de presă nu vor fi niciodată excomunicaţi din breaslă, soluţia este să fie timoraţi, să se „clasicizeze”, să se cuminţească, să devină eventual neinteresanţi pentru că nu mai injură.
Dana Grecu şi cu Răzvan Dumitrescu o înlocuiesc pe Gabi Firea, ceea ce înseamnă că lungile logosuri răzvaniene vor fi condimentate savant cu crizele de isterie verboasă dănoase. Perspective pentru un an electoral pasionant. Vom avea trei televiziuni schizofrenice: RTV, Realitatea TV şi Antena 3, care-i şi întrece, din latitudinea linie sale dure.
În acest timp, Gabriela Vrânceanu-Firea-Pandele se rebranduieşte defapt, pregătindu-se să devină un fel de Mihaela Rădulescu, făcându-se mai soft, pentru a intra cu mai multă uşurinţă duminica în familiile noastre.
Dar mai mult ca sigur jurnaliştii există încă în România. Dacă nu te înjură Dumitru Mitică Corleone Dragomir, atunci cu siguranţă trebuie să-ţi pui întrebări. În schimb dacă te bagă în seamă mai ai o şansă de existenţă profesională.