Restauraţia este în curs. Până în ultima zi a anului 2017, au continuat să apară știri despre haluciantele declarații ale unor parlamentari PSD, care sfidează nu doar uzanțele diplomatice, adevărul istoric, dar mai ales bunul simț pe care românul îl invocă atât de des.
Restauraţia continuă. Procese Dragnea, Tăriceanu, Şova, Oprea resetate
Parcă mai mult decât oricând în acești chinuiți ani postdecembriști, la sfârșit de an 2017, din rândurile membrilor organizației numite pe rând FSN, FDSN, PDSR, PSD, a răbufnit o îndelung gâtuită ură. Mitocănie, grobianism, incultură și dispreț pentru tot ceea ce înseamnă lumea civilizată spre care declamăm că ne îndreptăm.
Simțindu-se stăpâni pe putere, potrivit majorității din Parlament, pesediștii și-au dat frâu liber la tot ceea ce gândeau și simțeau dintotdeauna. Dar, din oportunism sau poate din lichelism politic, s-au autocenzurat atunci când simțeau în coaste sula Opoziției.
Restauraţia, costumele Armani şi sub-nivelul de educaţie
Declarațiile din acest an ale membrilor de vază și parlamentarilor PSD și ALDE, le arată adevărata față, adevăratul sub-nivel de educație și cultură, ascuns în spatele costumelor Armani, inaccesibile votanților lor. Restauraţia scoate colţii.
Antipatia, chiar ostilitatea față de Occident și vectorii acestuia – companiile multinaționale – exprimate în 2017 de liderul PSD, Liviu Dragnea, aduc aminte de sfânta mânie proletară cu care era înfierat de către staliniștii români, acum 50 – 60 de ani, capitalismul și imperialismul.
Restauraţia şi Dragnea
În februarie 2017, condamnatul definitiv și posesorul unei impresionante averi acumulate doar dintr-un salariu de bugetar spunea că ar fi informaţii, conform cărora unele companii multinaționale şi-ar fi stimulat financiar angajaţii să participe la masivele demonstraţii din toată țara împotriva OUG 13. Se înțelege că în scop subversiv-politic.
La fel ca și sicofanții foști șefi comuniști, Dragnea și ceilalți lideri PSD nu pot accepta că sute de mii de români din pătura mai educat-responsabilă a poporului nu le mai acceptă hoția și mârșăvia politică. Şi că protestează motivați de propria conștiință.
Restauraţia şi clişeul străinului rău
La insinuantele speculații împotriva principalilor plătitori de taxe și impozite la bugetul țării (multinaționali, ce-i drept), sulfurosul Dragnea a mai adăugat și unele „forțe interne” și altele „externe”. Care ar conspira împotriva marelui partid, care vrea să facă ordine, dreptate și curățenie în țară.
Poate fi recunoscut aici mai vechiul și persistentul clișeu comunist al străinului (îndeobște occidental, în Evul Mediu era numit papistaș), care ne vrea, în mod parșiv și constant, răul. Şi care este eternul vinovat de toate nereușitele vajnicilor români din întreaga noastră istorie.
Nu peste mult timp, mai precis în iulie 2017, același Liviu Dragnea a ieșit la rampă cu precizări nominale, probabil de inspirație budapestană. „Nu o să cedez! Totul pleacă de la Soros, de la răul pe care vrea să-l facă în această ţară şi nu numai în această ţară. E simplu. (…) E o certitudine că e o chestiune foarte organizată”.
Neamestecul şi restauraţia
Mesajul anti-occidental, drapat în patriotarda și mult uzitata formulă ceaușistă a „neamestecului în treburili interne ale unui alt stat”, a fost întărit și de liderul ALDE. Cel care promitea în campania electorală să redea România românilor, Călin Popescu Tăriceanu.
La începutul lui decembrie 2017, drept răspuns la reacțiile americane și occidentale critice privind precipitatele legi de corecție pesedistă a justiției băsiste din România, Tăriceanu (cel care intenționase în 2007, ca prim ministru, să retragă intempestiv trupele române din Coaliția condusă de SUA în Irak), a spus:
Nu stăm în România să ascultăm şi să ne conducem după aprecierile pozitive sau negative ale unora sau altora. Nu spun asta într-un spirit excesiv naţionalist (…).
Era de aşteptat mai multă igienă
Pe un ton ironic, nelipsit de un anume ștaif elitist-liberal, fostul manechin al industriei textile comuniste pentru export își persifla destul de grosolan criticii occidentali: Sunt foarte mulţi care se pricep la fotbal, la politică, la Justiţie şi emit păreri.
După un deceniu de mitocănească președinție băsistă, în timpul căreia am auzit din gura primului om în stat vorbe golănești referitoare la „țigănci împuțite”, la „găozari”, la „demisii în cinci minute”, ar fi fost de așteptat o minimă igienizare a comportamentului politic în sfera puterii.
“Decât să fiu mârlan, mai bine pierd!”
Exemplu a fost dat de johannesciana declarație – „Decât să fiu mârlan, mai bine pierd!” – rostită în confruntarea actualului președinte cu contracandidatul PSD din 2014, Victor Ponta, premierul copy-paste, un oportunist.
Declarațiile din ultmiul an al prea multor membrii PSD, numiți și menținuți în funcții importante în Parlament, arată contrariul decenței politice și indică o recrudescență galopantă la grobianismul liderilor staliniști din ‘50.
Nu știu cum se exprimau în Marea Adunare Națională sau pe culoarele CC-ului și ale județenelor de partid liderii și activiștii comuniști, foști ilegaliști, având la bază doar câteva clase primare, școala vieții și grave deficiențe de cunoaștere a limbii române.
Lumpen-proletariatul de stat
Și totuși, îmi permit să presupun că între mentalitatea și exprimările lumpen-proletare ale reprezentanților puterii comuniste de atunci și ale celor din PSD de astăzi nu este nici o diferență de fond, ci doar de poleială.
Rămâne halucinant, ca un produs de coșmar al unei minți bolnave, întreg „expozeul” istoric al senatorului Șerban Nicolae, rostit cu nonșalanță în Parlament. La sfârșitul lui octombrie 2017, privind partizanii anticomuniști din anii ’50.
Care ar fi slăbit capacitatea de apărare a României, lupta lor fiind îndreptată împotriva intereselor țării. Sau aserțiunea referitoare la Stalin și Churchill, drept „în egală măsură doi criminali”.
Cei din Patrulaterul Roşu erau democraţi pe lângă ăştia
Nici chiar în timpul puterii Patrulaterului Roșu (1992 – 1996) format din PDSR, PRM, PSM, PUNR, foștii politruci comuniști, proaspăt reciclați în parlamentari postdecembriști, nu au îndrăznit să rostească în public astfel de afirmații.
Care badjocoresc istoria națională la fel de samavolnic, precum o rusificase și Mihai Roller, în anii ‘50. Iată că în 2017 Șerban Nicolae o face și, în pofida reacțiilor vehemente din spațiul public, nimeni din conducerea PSD nu îl corectează (nici vorbă de sancțiuni), ci îl aprobă în mod tacit.
Cel care l-a pus în umbră pe Şerban Nicolae
Același senator PSD, Șerban Nicolae, a reușit performanța de a-l pune în umbră pe Traian Băsescu la capitolul mitocănie. Schimbul de replici suburbane al acestuia din plenul Senatului („penală este mama de v-a făcut așa nesimțită!”.
„Eu am o poză în care dumneavoastră faceți sex anal, acum ce să facem?”) cu agresiva deputată USR de Iași, Cosette Chichirău, secvență filmată, dar rămasă tot nesancționată, depășește orice limită confruntării politice.
A bunului simț, a normelor nescrise ale lumii civilizate spre care pretindem că ne îndreptăm. Nu mai a fost vorba de o glumă misogină de proastă calitate, ci de dovada clară a a adevăratului caracter şi mentalităţii ale unui ales al poporului.
Electoratul propriu s-a amuzat gregar
Popor român care, în bună măsură, s-a amuzat gregar la miștocăreala golănească a alesului său din Parlament. Pentru ca în noaptea de Anul Nou l-a urmărit pe acelaşi falnic senator
ambasador, cântând „Pușca și cureaua lată, ce flăcău eram odată”.
La un post de televiziune extrem de controversat, deținut de un fugar, urmărit penal internațional, tot un apropiat al liderilor PSD. Asigurându-i astfel poziția a doua în topul audiențelor naționale.
Sfârșitul anului 2017 a marcat o aglomerare, ce nu poate fi pusă doar pe seama unei întâmplări, de declarații. Pe cât de mitocănești în formă, pe atât de ostile în fond față de Occident, produse în general pe Facebook, de reprezentați sau simpatizanți PSD.
Nervozitate
Aceaste declarații, care mai mult ca sigur au avut acordul de principiul al conducerii, denotă starea de spirit dominantă din această organizație de sorginte comunistoidă și care prezintă accentuate caracteristici mafiote.
Astfel, generalul Dumitru Iliescu, fost șef al SPP în timpul regimului Iliescu, a ieșit, hodoronc-tronc, la atac împotriva doamnei ambassador al Franței la București, Michelle Ramis. A făcut-o „prostănacă”, acuzând companiile din Franța că ar fi exportat corupția în preacinstita Românie, mituindu-i pe presupus inocenții politicieni mioritici.
Șerban Nicolae și-a reconfirmat o dată în plus grololănia și limbajul periferic, prin afirmația „Nu dau doi bani pe buna credință a ambasadelor” – occidentale desigur, care criticaseră Legile Justiției, vezi, Doamne, în necunoștiință de cauză, pe bază de informații deformate.
“Nu suntem colonia voastră!”
Poreclitul „deputat mitralieră” (care afirmase, iar apoi se eschivase în glumă, că ar trage cu mitraliera păstrată de la Revoluție în manifestanții #rezist) Cătălin Rădulescu (condamnat cu suspendare pentru mită în 2016), a vituperat patriotic aceleași puteri occidentale că „nu suntem colonia voastră şi nu avem stăpâni”.
În fine, tot pe Facebook, o altă fostă membră PCR, devenită senator PSD fără a rosti în jurământul său formula finală, „Așa să-mi ajute Dumnezeu!”, pe nume Gabriela Crețu, a regretat că românii nu sărbătoresc proclamarea republicii din 30 decembrie 1947, datorită unei „gândiri de sclavi”.
Ea a concluzionat în duelul său cu forumiștii ce îi contestau opiniile că „mai fac bine și puterile de ocupație (este vorba de cele sovietice în România), după cum se vede, dacă înlocuiesc o formă de organizare bazată pe privilegii, cu alta bazată pe egalitatea cetățenilor”.
Gabriela Creţu, de mână cu Eugen Nicolicea
La o asemenea logică, probabil că doamna senator PSD a fost și a rămas în asentimentul total al deputatului PDSR de Mehedinți, Eugen Nicolicea. Care, în octombrie 1994, cerea în Parlament declararea Majestății Sale Regele Mihai persona non grata pe o durată de 15 ani.
Aceasta ar fi retrospectiva restaurației mitocăniei comunistoid anti-occidentale din 2017. Declanșată imediat după preluarea democratică a puterii de către PSD. Tot acestea sunt și câteva dintre motivele concrete, palpabile de îngrijorare pentru 2018, privind stabilitatea societății românești intrată în spirala unei acute dihotomii politice, precum și în ceea ce privește parcursul european al României.
Pentru că nu se poate să încerci măcar să adopți principiile, mentalitatea, comportamentul civilizației occidentale cântând golănescul „Pușca și cureaua lată, ce flăcău eram odată!”.