Într-un discurs național televizat, miercuri dimineață, președintele rus Vladimir Putin a anunțat o mobilizare parțială.
Asta înseamnă că a încălcat în esență un contract social nescris cu rușii: noi, cetățenii, vă permitem dumneavoastră, autorităților, să furați și să vă luptați, dar în schimb rămâneți în afara vieții noastre private.
Începând o nouă fază a războiului, un Putin încolțit intră în conflict cu o parte semnificativă a rușilor. El a declarat de facto război pe frontul intern – nu numai opoziției și societății civile, ci și populației masculine a Rusiei.
De ce își asumă Putin riscul? Pentru că el însuși a încurajat de câteva luni lipsa de atenție publică față de război.
Mobilizarea este plină de nemulțumiri serioase în societate. Tocmai de aceea a decis să facă o mobilizare parțială, mai degrabă, decât una completă. Pe termen lung, a pus o mină sub regimul său; pe termen scurt, se va confrunta cu sabotaj.
Atât de mult timp Putin a încurajat o reţinere în rândul maselor faţă de război, o reţinere care îi va costa acum pe ruşi, care sunt transformaţi în carne de tun.
Cum ar putea anunțul de miercuri să-i scoată pe ruși din zona lor de confort – pe cei care au rămas indiferenți la „operațiunea specială”, în circumstanțele actuale?
Cel puțin până acum, principala emoție (sau mai bine zis, absența ei) resimțită aici a fost indiferența. Acea indiferență vine în diferite nuanțe – autentică, imitativă sau auto-cultivată.
Rusul care se încadrează în cei 30%, care mai degrabă susțin „operațiunea specială” (aproape 50% o susțin cu siguranță, puțin mai puțin de 20% nu o susțin) nu are o părere proprie, preferă să o împrumute de la TV sau de la Putin, își blochează veștile proaste și sursele alternative de informare.
Dar uneori nu-i place războiul în sine, iar o persoană din aceste 30% și-ar putea schimba atitudinea față de Putin și inițiativele sale.
Indiferența oamenilor obișnuiți îl avantajează pe Putin. Noi, cetățenii, nu ne amestecăm în treburile clasei noastre politice și le susținem inițiativele, dar în schimb le cerem să mențină o impresie de normalitate.
Ceea ce face Putin, combinând cu pricepere mobilizarea parțială în sprijinul războiului și a lui însuși (ceea ce s-a întâmplat imediat după începerea invaziei) și demobilizarea.
Programele de divertisment au revenit la televizor, focuri de artificii au izbucnit la festivitățile anuale de Ziua Orașului Moscova (o glumă ironică a acestei zile a fost că primarul Moscovei, Serghei Sobyanin, a sărbătorit începutul contraofensivei ucrainene), iar oamenii își trăiesc viața normală – interes pentru evenimentele din Ucraina a fost scăzut, pe tot parcursul verii.
Dar nici cei care au fost indiferenți nu au putut ignora contraatacul ucrainean. Deși și aici a prevalat reticența de a cunoaște adevărul: dacă oficialii spuneau că nu este vorba de o retragere, ci de o regrupare de trupe, atunci așa a fost. Cu toate acestea, chiar și talk-show-urile oficiale ale Kremlinului au fost pline de recunoașteri de eșec.
Acest lucru nu a provocat o dorință de pace – care este prezentă și în starea de spirit chiar și a celor care susțin în general operațiunea – ci a provocat o explozie de agresivitate și discurs de ură. Au fost apeluri la „scoaterea mănușilor albe” și deja pedepsirea cu adevărat a Ucraina.
Asta a făcut Putin lansând rachete asupra infrastructurii – centrale electrice și instalații hidroelectrice. Aceasta este răzbunare și furie, dar furia care dezvăluie mai degrabă slăbiciune decât putere.
Radicalii sunt nemulțumiți de Putin și cer un război până la capăt și mobilizare generală. Dar dictatorului de la Kremlin îi lipsesc resursele pentru o victorie rapidă, inclusiv, mai presus de toate, resursele umane (de aceea începe să recruteze carne de tun, chiar și de la condamnații care își ispășesc pedeapsa).
Acestea fiind spuse, nu este profitabil pentru Putin să provoace nemulțumirea membrilor claselor de mijloc, care sunt bucuroși să urmărească războiul de pe canapea, la televizor, dar nu sunt dispuşi să meargă în tranșee.
Mai mult, mobilizarea generală ar devia capitalul uman necesar economiei – simplu spus, aproape că nu ar mai fi nimeni care să lucreze.
Nemulțumirea față de Putin, din partea șoimilor radicali, nu este un fenomen nou. Dar, cu toate acestea, nu s-a manifestat încă atât de viu.
Cu toate acestea, ei nu au nici o șansă să concureze cu Putin – radicalii ultra-conservatori vor fi suprimați cu aceeași energie ca liberalii pro-occidentali: dictatorul nu va tolera nici o competiție în nișa războiului și a imperialismului.
Opinia publică din Rusia este foarte inertă și va trebui să se întâmple ceva extraordinar pentru ca starea de spirit să se schimbe serios. Același lucru este valabil și pentru problemele economice.
Până acum criza social-economică nu era atât de vizibilă. Începutul cu drepturi depline al acesteia este amânat, dar, după cum spun unii economiști, se va manifesta probabil la sfârșitul anului 2022/începutul anului 2023.
În timp ce opinia publică se află într-o stare de inerție, Putin are șansa de a găsi cuvinte, pentru a trece înfrângerile drept victorii. El ar putea opri războiul chiar acum, descriind pierderile drept câștiguri.
Și parțial a făcut-o, când a decis să repare pierderile, anunțând organizarea urgentă a referendumurilor în cele patru teritorii ocupate ale Ucrainei, la aderarea lor la Rusia.
Este evident că Putin nu este pregătit să oprească ceea ce a început. El presupune că Rusia va reuși pe câmpul de luptă.
Sau cel puțin ar câștiga o poziție mai puternică în teritoriile ocupate, declarându-le ruși, caz în care orice luptă în ele ar fi evaluată ca un atac asupra Rusiei.
Și atunci va avea ocazia să transfere „operațiunea specială” în statutul oficial de război și să creeze posibilitatea mobilizării generale. Acum, Putin a anunțat doar mobilizare limitată, parțială.
Și toate acestea ar putea fi o greșeală. Cu cât Putin amână mai mult încheierea războiului – chiar și având în vedere precauția deja exprimată în mod public a principalilor săi prieteni, președintele chinez Xi Jinping și prim-ministrul indian Narendra Modi – cu atât mai greu îi va fi să încheie pacea mai târziu, în termeni care ar putea fi înfățișaţi ca o victorie.
Da, opinia publică este pregătită mental pentru un război lung, dar cine știe când oboseala tensiunii constante, care trebuie atenuată printr-o indiferență îngrijită, va străpunge și va schimba starea de spirit. Putin spune că are timp și armata rusă nu se grăbește.
Dar, odată cu trecerea timpului, înfrângerile vor deveni din ce în ce mai greu de prezentat ca victorii – mai ales pentru cei 30% ezitanţi, care mai degrabă îl susțin.