home POLITICA PSD. Un balon de sapun. Care acum (poate ca) se dezumfla

PSD. Un balon de sapun. Care acum (poate ca) se dezumfla

Share
motto: "Hai repede-acasa, pana nu se destrama PSD"

Defapt, PSD nu a fost niciodata partid politic, in acceptiunea occidentala a cuvantului, asa cum am mai explicat si in alte dati. Nu ca alte partide din tara noastra ar sta mult mai bine la acest capitol.

FOTOINFO: PSD e negru de suparare

PSD mai curand a fost, constitutiv, o constructie ganglionara de interese partial-divergente, tinute la un loc de Ion Iliescu si de interesul mafiei pe care o conduce inca, formate pe structurile fostului PCR si cele ale fostei Securitati, de a conduce o Romanie aflata in criza de identitate, dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Cat timp PSD (fost PDSR, fost FDSN, fost FSN) a fost un bun vehicul de detinut puterea politica si economica pentru membrii acestei retele ganglionare nationale, el a fost folosit de catre membrii sai, cu maxim cinism si nepasare fata de nevoile acestei tari.

Membri care aveau tot interesul sa traga de timp, sa tina tara in loc din dezvoltarea ei fireasca, normala, pentru ca intr-o Romanie normala locul majoritatii acestor specimene este la periferia societatii sau la puscarie.

Rupturile FSN-ului

Acum este in curs de desfasurare a treia ruptura a FSN-ului originar. Acum, cu perspectiva a cinci ani in care cartile vor fi facute in continuare tot de Traian Basescu, unii dintre acesti oportunisti (nu stim astazi exact in ce proportie) parasesc barca PSD. Nu trebuie insa sa gresim: printre acesti oportunisti exista si posibili viitori oameni politici de succes, care se pot fixa pe o alta linie politica decat cea pe care navigheaza astazi.

O prima ruptura a avut succes atunci cand s-a format PD (FSD), a doua a fost un esec, pentru ca ApR (Alianta pentru Romania) a fost o constructie efemera, a treia… vom vedea. Eu sunt sceptic asupra sanselor de succes politic ale unui nou partid condus de dl. Gabriel Oprea. Din care sa faca parte si un amestec multicolor de Mircea Geoana, Cristian Diaconescu, eventual Marian Sarbu si… Culita Tarata…

Nu chiar toate conditiile sunt astazi indeplinite pentru ca astfel de migrari politice sa provoace basculari majore de optiune politica in electorat.

Partidele mici si cele nou-infiintate pot capata prestanta politica in vremuri de mare criza politica, economica si sociala, atunci cand portiuni mari de electorat isi pot modifica dramatic optiunile politice intr-o perioada relativ scurta de timp.

FOTOINFO: Avion sovietic Suhoi-27 prabusit

Este bine de analizat exemplul italian. Ce s-a intamplat si cum au ajuns mari partide Forza Italia si Lega Nord, intr-o tara aparent dominata de un establishment politic format din crestin-democrati si comunisti, cu un partid neofascist marginal.

Sa revenim deci la trecutul post-decembrist romanesc si sa invatam din el.

In debutul anilor ’90, dupa Mineriada din septembrie 1991, Petre Roman a plecat cu aripa reformista din vechiul FSN, constituind ceea ce initial s-a numit tot FSN, apoi PD(FSN), apoi PD, iar acum, in urma altor fuziuni si absorbtii succesive (inghitirea de catre PD a unei factiuni plecate din PNL, numite PLD si, inainte vreme, a PUNR), partidul acesta se numeste PD-L.

Actiunea lui Roman a fost un succes, pentru ca a supravietuit pe scena politica, conducand un partid care multi ani a fost formatiune politica de coalitie. Ceea ce a ramas din vechiul FSN originar si-a schimbat succesiv numele in FDSN (Frontul Democratic al Salvarii Nationale), apoi in PDSR, apoi in PSD, dupa inghitirea singurului partid social-democrat veritabil pe care l-am avut, din 1990 incoace – PSDR-ul lui Sergiu Cunescu.

FOTOINFO: Sergiu Cunescu, ultimul presedinte al Partidului Social Democrat Roman

Este bine de stiut ca acest fapt a fost posibil pentru ca batranul Cunescu lasase partidul pe mana transfugului politic Alexandru Athanasiu, venit in PSDR din PAC. Athanasiu candidase la Primaria Capitalei in anul 1996 din partea Partidului Aliantei Civice.

Nu a avut nici o problema sa tradeze idealurile dreptei, apoi si pe cele ale stangii democrate, in timp ce un slot gros de vectori de imagine afirmau ca fostul FSN, transformat in PSD, nu mai are nici o legatura cu PCR, este un partid democratic si actiunea sa este tipica social-democratiei vest-europene.

Astfel, actiunea lui Athanasiu a fost artificial legitimata moral, in timp ce Cunescu se stingea din viata, parasit de fostii lui aliati politici. Ce a facut PSD cat timp Romania a supravietuit gafaind sub Sultanatul lui Adrian Nastase stim. Faptele de arme din timpul Cabinetului Nastase demonstreaza ca PSD nu s-a distantat niciodata definitiv de strabunul sau, PCR.

Urmele acelei guvernari, care a debutat foarte frumos si a devenit o despotura tembela, mascata in democratie de fatada, se simt si astazi, in coruptia si clientelismul endemice care ne sufoca, fie si numai daca iesim sa ne plimbam pe strada.

Rupt in doua, dar nu terminat politic

Azi, PSD pare a se rupe in doua, in pofida estimarilor mele de acum trei zile, ca Geoana nu va avea sange-n instalatie sa faca acest lucru. Capul rautatilor pare a fi ministrul Apararii, Gabriel Oprea, iar dupa el in grupul independentilor din Parlament vin tot mai multi.

Pana la demisia decorativului Cristian Diaconescu, fusesera trei trasfugi din PSD. Printre ei, Culita Tarata, mama si tatal coruptiei Insulei Mari a Brailei. Acum, zvonurile dau inca 30 de parlamentari care vor ingrosa randurile independentilor lui Oprea. Si cu Marian Sarbu, care-i si intrece.

FOTOINFO: “Jitia tradatoare” Diaconescu, asa cum l-a numit azi Radu Mazare

Fostul lider sindical din industria lemnului, care s-a transformat in ultimii 15 ani in ministru al Muncii in mai multe mandate, pare sa fie unul dintre preferatii lui Basescu. Oare o sa fie in curand remaniat Seitan si inlocuit cu Sarbu?

Sau poate Cristian Diaconescu in locul lui Catalin Predoiu? Vom vedea. Nu trebuie sa ne imbatam insa cu apa rece. Aceasta poate sa nu insemne inca disparitia PSD, ca partid de guvernare sau ca mare partid de opozitie.

Sa nu uitam ca gruparea Melescanu a parasit FDSN-PDSR, dupa esecul din 1996 in fata CDR, formand ApR. Un partid care a pornit in tromba, clamand asa-numita “A Treia Cale” (nici stanga, nici dreapta, ci centru), dar care a esuat lamentabil.

O parte din ApR a migrat oportunist la PNL, iar cealalta parte, cu acelasi gen de oportunism, la Partidul Conservator, pe atunci numit PUR. Spre deosebire de desprinderea de succes a actualului PD-L, factiunea ApR a cunoscut un esec lamentabil.

Exista posibilitatea ca PSD, fara cei care pleaca acum, sa se regenereze politic, pe acelasi principiu de conglomerat ganglionar de interese securisto-postcomuniste pe care s-a regenerat si pana acum.

Depinde foarte mult de baza de membri din teritoriu pe care va reusi sa o rupa din PSD noul partid, de racordarea doctrinara pe care o va face, care trebuie sa fie clara si percutanta, precum si de credibilitatea liderilor sai.

Ori, la toate trei capitolele noul partid porneste din start cu un mare handicap: este un grup de parlamentari fara baza in Romania profunda, exact ca si grupul care a format acum peste zece ani ApR. Spre deosebire de reformistii din jurul lui Petre Roman, care stiau cu mult mai multa exactitate ce vor sa faca si au demonstrat aceasta in 18 de ani de politica romaneasca.

Share