home CULTURA, POLITICA Paul Goma, la 75 de ani de viaţă, din care 32 de exil! (Nicoleta Savin)

Paul Goma, la 75 de ani de viaţă, din care 32 de exil! (Nicoleta Savin)

Share

articol publicat duminica, 3 octombrie

Chiar dacă am fi fost, cândva, „cei mai persecutaţi (de istorie)“, acel eventual trecut nu justifică acest prezent de zăpăceală, de demisie, de atitudine de elev puturos care nu a învăţat decât două lecţii: a smiorcăielii – că el nu ştie – şi a datului vinei pe altul, pe altceva, niciodată pe sine.

Chiar dacă, în trecutul apropiat, ca principali aliaţi ai lui Hitler, am fi fost „cei mai persecutaţi de istorie“ (prin Stalin), această eventuală situaţie nu explică actuala situaţie de supuşenie cârcotaşă (dar supuşenie), de resemnare miştocară (dar nu mai puţin resemnare) – şi, mai ales, nu justifică, azi, absenţa intelectualităţii, ca pătură socială, având interese, ţeluri comune, apărându-şi-le, impunându-şi-le în corpore, cu mijloace comune.

Cam aşa scria Paul Goma prin 1984.

Ieri a implinit 75 de ani.

FOTO: Curaj.net: Libera exprimare

Moldovenii îl sărbătoresc, luni, la Chişinău ca pe un «Soljeniţîn român» cum l-a numit Eugen Ionescu, ca pe o adevărată conştiinţă a Basarabiei. Românii s-au făcut că-l uită. Şi nu pentru că, în sinea lor, nu i-ar recunoaşte geniul. Pentru că, pe faţă, şi-a permis să-i înjure pe toţi.

Goma spune adevărul cu o autenticitate ce nu admite nicio notă de contrafacere, cu o ardoare etică ce nu permite nesocotirea măcar parţială a lui. Pentru Goma nu există compromis cu ceea ce gândeşte, la el vorbele nu ascund gândurile, nici nu le înfrumuseţează, după caz.

Adevărul întreg, mărturisit până în pânzele albe, este imperativul categoric care-l distinge pe Goma în aceeaşi măsură în care-l ostracizează în ochii intelectualilor români, deloc obişnuiţi să li se spună verde-n faţă că sunt duplicitari, mincinoşi, trădători de idealuri.

Şi câte … şi mai câte…

Marea masă a românilor nu-l cunoaşte, căci cine nu este mediatizat, nu există, nu-i aşa? Dacă l-ar vedea adesea, şi-ar permite să-l adore, fiindcă, românii ne-scriitori, mult mai puţin vanitoşi decât colegii lui de breaslă sau de generaţie, n-ar simţi că sila le este adresată.

Da, silă, acesta este cuvântul corect pentru ce simte Goma faţă de o Românie de la care nu mai aşteaptă nimic, în care refuză să se întoarcă pentru a vedea, faţă către faţă, lăuntric către lăuntric, cât de ingraţi pot fi oamenii, în general, şi prietenii, în special.

Pentru falşii lui prieteni, Goma a fost şi rămâne ”un ţărănoi” orgolios din Basarabia, care refuză adevărurile călduţe, jocul la mai multe capete, alegând o reţetă de trai destul de boemă, dar foarte puţin cosmopolită.

Fără de fiţe, aproape sărac, cu o expresivitate care nu intră în canoanele de frumuseţe, deloc comod, chiar teribilist în unele abordări, Goma ajunge un proscris în breaslă şi înainte de ancheta Securităţii, urmată la scurt timp de plecarea în exil. Caracterul nu este iubit niciodată de cei care nu-l au!

Goma n-are detaşarea totală a unui Cioran, e un coleric care n-a vrut să-şi educe firea, a preferat să întoarcă spatele unei lumi care nu mai valorizează adevărul. Goma poate ierta orice reflex de stânga sau orice dublu limbaj unei elite franceze care l-a adoptat, dar n-ar putea ierta niciodată o elită colaboraţionistă românească pentru refuzul de a se spovedi şi căi după 1989.

Un răzvrătit ca în basme, pe care nu se poate să nu-l iubeşti, un Don Quijote care a înţeles târziu, dar atunci s-a revoltat până în măduva oaselor, că şi-a sacrificat degeaba tinereţile, că a riscat totul, inclusiv viaţa, pentru nişte sălcii care au preferat soluţiile de salvare individuală celor colective… Iar turnul de fildeş a fost cea mai “onorabilă” dintre căile alese de intelectualii români.

Sigur, nimeni nu este de vină, vinovat e doar “nebunul” de Goma, că se simte LIBER să fie exilat, proscris, dezinhibat, ghiduş chiar în naturaleţea lui năucitoare, vulgară pentru “apretaţii” intelectuali din generaţia lui. Asta ca să nu le spun gomoşi…

Goma îşi permite să fie el, are libertatea interioară să fie vertical, să nu se mintă şi să nu-i mintă pe alţii. Deşi e un talent uriaş, un mare scriitor, s-a ajuns la situaţia absurdă în care oricine îi recunoaşte valoarea, riscă marginalizarea în cultura română, riscă să nu fie publicat nici măcar în reviste, iar editurile importante, în frunte cu Humanitas, să-i închidă uşile în nas. Şi nu e corect.

La mulţi ani, Paul Goma!

Noi, cei care te citim, chiar ne permitem să-ţi declarăm dragostea şi preţuirea. Ne-ai învăţat să nu ne temem. Şi bun profesor ai fost, Paul Goma!

Sursa: Blog de veghe

Citeşte şi
.. că nu e structurată coerent, pe ONG-uri militante, cu lideri vizibili, clar stabiliţi. Defectul
S-a scris în ultimele zile foarte mult despre Alina Mungiu şi legătura ei cu societatea
Revoluţia din România, din 1989, a venit într-un moment când nu existau nici partide politice,
Autorii Armaghedonului Oligarhilor prezintă acum un capitol timpuriu din episoadele succesive de confiscare a societăţii
Conform cifrelor CNSAS, la nivelul administratiei locale au fost deconspirati in total 273 de colaboratori
~WAZ: actionariat schimbat~miliardarii din spatele Gabriel Resources~cum s-a lansat in afaceri Borcica~sare, piper si Elodia~Boc
Fortele de securitate sudaneze au confiscat duminica toate copiile editiei ziarului Al-Ahdath de la tipografii.
~A murit Parintele Arsenie Papacioc~explozia Europei?~cine furta startul~Romania si Bulgaria, inca doua hidrocentrale~Sean Hoare a
Pătrăşcanu şi camarazii săi voiau să ajungă la Putere! Cei ce strigă azi „Să nu
Apoi, citesc în ziare că “bancă” era de fapt un punct de lucru al Securităţii,
Share