Pentru ca fac revista presei in fiecarea noapte, saptamana de saptamana, de duminica 
dimineata pana sambata dimineata, mi-am propus sa observ cum se comporta presa anti-Basescu, daca nu poate sa dea in seful statului.
Primul lucru pe care il constat este ca toata lumea scrie in draci si isi deschide editiile cu disputa dintre banci si clientii lor.
Al doilea – ca toti anunta acelasi lucru si nimic mai mult: ca mama lui Traian Basescu va fi inmormantata astazi (ii transmitem pe aceasta cale domnului presedinte condoleantele noastre si compasiunea noastra). Multumesc, stiam.
Sunt curios cati vor avea ideea sa faca un reportaj de la aceasta inmormantare. Cum adica: ce vreau sa spun? Uite-asa, un reportaj. Ati uitat aceasta specie publicistica? Eu, nu. Daca eram traitor in Constanta, nu lipseam.
Pe urma, in astfel de momente de acalmie politica intra in functiune institutia şpecului. Aceasta inseamna ca sunt scosi in fata mai mult ca oricand jurnalistii de investigatie, care lucreaza saptamani intregi la anchete de profunzime pe subiecte mari.
Aceste subiecte pot fi publicate intr-un anumit moment-cheie, legat de un anumit context mediatizat, ori intr-un moment in care e pana de subiecte de actualitate de scos in fata.
Dar noi mai avem presa de investigatie? Nu, ca ultimele resturi ale acesteia, care erau folosite de editori si de catre patroni pentru santaj, au fost desfiintate de cativa ani.
Asa ca, intr-un moment in care, de exemplu, copoii de presa ar trebui sa adulmece itele afacerii Rompetrol/KMG, nemaiavand asemenea exemplare “ne scoatem” cu bancile, pentru ca pe economic/finante au mai ramas niste profesionisti, rugandu-ne ca acest blestemat de moratoriu sa ia sfarsit cat mai repede.
Ca sa putem sa dam din nou in Basescu. Cu spor.