A mai apărut o scrisoare deschisă, adresată colegilor săi din TVR (probabil) de către jurnalistul Răzvan Butaru – de altfel un jurnalist foarte bun, care astfel se afirmă ca un susţinător al lui Valentin Nicolau pentru conducerea SRTV. Iată începutul documentului:
„Să redeschidem TVR-ul
Scrisoare deschisă către colegii mei
De la bun început vreau să vă aduceți bine aminte de un nume: Valentin Nicolau. Să vă aduceți aminte ce și cum era TVR-ul la momentul debarcării, în 2005, a lui Valentin Nicolau. 
Apoi întorceți-vă brusc în prezent. Ați venit la serviciu, în Dorobanți nr. 191. Care este realitatea, astăzi, în 2012?
Astăzi Televiziunea Română, că vrem noi să recunoaștem sau nu, se află la un capăt de drum…” citeşte aici toată scrisoarea
Scrisoarea continuă cu un panegiric asupra situaţiei dramatice în care a ajuns acum Televiziunea Română. Urmează partea de „lume! lume! veniţi să vedeţi femeia vampă / care bea petrol din lampă”:
„Poate fi Valentin Nicolau o speranță? Păi, dacă dăm la o parte orice altfel de considerente și ajungem la CONCLUZIA CĂ TVR ARE URGENTĂ NEVOIE DE UN MANAGER ADEVĂRAT, atunci răspunsul la întrebarea de mai sus este unul singur.”
Îl ştim deja: Valentin Nicolau preşedinte! Pe scurt, mesajul lui Răzvan Butaru sună astfel:
„Cu ăştia, cu libertatea presei, cu deontologii ne-a mers prost şi ne-au mâncat gongomuţii banii din buzunări. Dar înainte, pe vremea Sultanatului Adrian Năstase, noi am dus-o bine. Ce bine ar fi să facem astfel încât acele vremuri să se întoarcă! Valentin Nicolau preşedinte!”
Ceea ce nu îl interesează pe Răzvan Butaru este că pe vremea lui Adrian Năstase, când Valentin Nicolau – un bun manager, nimeni nu-i neagă acest merit – era preşedinte director general al SRTV, în România cânta numai cocoşul pesedist, iar atunci când striga „cucurigu”, acest strigăt transmitea teoria centrului imaculat de putere.
Zilnic, toată activitatea publică a lui El Însuşi, Împăratul sau Adrian Năstase era tocată mărunt – mărunt de presa aservită. Dacă Năstase a stupit o semnătură la o carte despre Nicolae Titulescu, lansată la Casa Titulescu de pe Kiseleff, trebuia să faci o ştire.
Dacă Împăratul jignea jurnaliştii la videoconferinţa de vineri dimineaţă, spunând că au poteci pe creier, ori îi invita pe politicienii din Opoziţie să-i numere ouăle, trebuia să faci ştire.
Dacă la o întrunire adormitoare omul ţinea un discurs cremenal de 10.000 de semne, existau redacţii în care un ins, cel acreditat pe Executiv, cum eram eu la Gardianul, primea însărcinarea să scoată ceva din acel discurs sau să-şi facă hara-kiri din proprie iniţiativă.
Am trăit astfel din primăvara anului 2002 până în august 2004, când în sfârşit am găsit o redacţie unde nu exista un asemenea proiect editorial şi am plecat de la Gardianul. Să ne ferească Dumnezeu de oameni ca Valentin Nicolau (din acest punct de vedere)!
Valentin Nicolau: „Aş veni ca un manager obligat să ia măsuri aspre”
Există o petiţie online pe Internet în favoarea lui Nicolau. Valentin Nicolau răspunde într-o manieră surprinzător de sinceră, directă şi deloc convenabilă pentru aceia care îl susţin din SRTV:
„Dragă Răzvan Butaru,
Iniţiativa ta mă onorează şi, din multele mesaje primite în ultimele ore, înţeleg că ai polarizat adeziunea multor colegi şi asta după atâţia ani de când ne-am despărţit.
Am, totuşi, o nedumerire. Înţelegem, oare, exact care ar fi misiunea mea în cazul ipotetic că aş reveni în TVR?…” citeşte tot răspunsul lui Valentin Nicolau
Valentin Nicolau enumeră apoi unele dintre lucrurile pe care ar trebui să le facă dacă vine în SRTV. Iată:
„– schimbarea acelora din conducere care au contribuit activ sau tacit la dezastrul actual;
– verificarea condiţiilor suspecte care au dus la pierderi financiare;
– concedierea surplusului de angajaţi care nu fac nimic, în afară de a încasa pe card leafa lunară;
– eliminarea agenţilor politici sub acoperire de „jurnalişti”;
– restabilirea criteriilor de salarizare, pe baza unor nivele obiective şi transparente de competenţă şi de management;
– repoziţionarea salariilor la nivele realiste, corelate cu mediul economic afectat de criză, având în vedere că unii angajaţi beneficiază de salarii nemeritat de mari în raport cu colegii lor;
– stoparea cheltuielilor aducătoare de comisioane pentru „elita” şmecherilor din TVR;
– reinstaurarea procedurilor de lucru, a ordinii şi a disciplinei de producţie”
Bărbătească atitudine are Nicolau! Dar ce ne facem totuşi, dincolo de faptul că pe vremea sa TVR nu era pe pierderi (dezastrul a început odată cu mandatul lui Tudor Giurgiu), cu controlul politic? Ne pasă de acest lucru? Nu, nouă, celor din SRTV care aderăm la scrisoarea deschisă a lui Butaru nu ne pasă. Ne pasă doar să avem burţile pline. Şi teşcherelele pe potrivă.
Comentariu final Răzvan Butaru:
„Raspunsul meu a fost acesta: Din punctul meu de vedere viziunea lui Valentin Nicolau este cat se poate de realista. Si singura solutie pe care o cred corecta pentru institutia in care lucrez. Dar eu sunt doar unul, ceilalti trebuie sa decida daca exista si alta cale.”
Chichirezul este că Răzvan Butaru ştie că, de exemplu, „eliminarea agenţilor politici sub acoperire de jurnalişti” înseamnă şi eliminarea oamenilor PDL din SRTV, şi eliminarea jurnaliştilor care vor să facă presă, precum şi păstrarea celor care ştiu să-şi încovoaie elastic cocoaşa.