home CULTURA, POLITICA Nu l-au lasat nici pe Eminescu. Ca la Cantarea Romaniei

Nu l-au lasat nici pe Eminescu. Ca la Cantarea Romaniei

Share

In cadrul lucrarilor plenarei Partidului Comunist Roman, tovarasul Eugen Simion de la Cultura a propus aripii ultraconservatoare a Partidului Unic, numita pentru prosti PSD, ca, de ziua lui Mihai Eminescu, tot romanul sa primeasca ordin sa il sarbatoreasca pe acesta.

foto: Haini – Tovarasului Nicolae Ceausescu ii cerem scuze ca l-am omorat

fotoinfo: “Astazi, de ziua ta, tovarase Nicolae Ceausescu, umasii tai manelizati si tiganizati cu sau fara de voie sau nu inca, iti cerem scuze din inima ca te-am omorat ca pe un caine. Ai fi meritat macar un post de ministru al minoritatilor nationale cate zile ai mai fi avut. Bem o bere pentru tine, tovarase!”

Directorul Teatrului Nottara din Bucureşti, tovarasul Mircea Diaconu, unul dintre susţinătorii acestui demers, a afirmat că “naţia română înseamnă cultura română”.

Legea, initiata in Marea Adunare Nationala de catre PSD, a fost promulgata de iubitul conducator, tovarasul Traian Basescu (care a semnat ca primarul), sub numele de Ziua Culturii Romane.

Zis si facut. Imediat, colectivele de oameni ai muncii, in frunte cu activul de partid din interprinderile socialiste, au decis sa actioneze, ca un singur suflet, cu o singura gandire (tampa), pentru sarbatorirea Eminului.

De exemplu, cateva pipite au decis sa-si puna fustangelele cele mai scurte si sa pavoazeze cu ele insele, in semn de respect si pietate pentru memoria marelui poet, mormantul acestuia din Cimitirul Belu.

Vorba cantecului:

Ca vin femeile din sat
Cu ciobul de tamaiat
Si din gur-or zice-asa
“Aicea ne e barbatul
Care ne-a iubit, saracul,
De ne-a pricopsit tot satul”

Ca doar, se poate spune ca Eminescu ne-a pricopsit pe noi toti cu privilegiul pe care ni l-a facut acum doua secole, sa se nasca printre mizerabilii de noi.

Nu în ultimul rând, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, in frunte cu mult iubitul si stimatul tovaras Hunor Kelemen, i-a felicitat pe toţi românii şi i-a îndeamnat să marcheze fiecare, după posibilităţi, cu o floare, cu un vers, cu un gând, Ziua Culturii Naţionale.

Tovarasu’ Ontanu de la Regionala de partid a Sectorului 2 a facut concurs de poezie, numit Gala Tinerilor Scriitori. Cele mai valoroase opere vor fi premiate la următoarele secţiuni ale concursului: Tânărul poet al anului 2010, Tânărul prozator al anului 2010, Tânărul critic al anului 2010, Tânărul scriitor al anului 2010 şi Premiul Cartea de Poezie a anului 2010.

La Resita, colectivele de oameni ai muncii s-au manifestat ordonat, in salopete, pe strazi, pe ogoare, in timp ce militistii i-au supravegheat atenti, sa nu faca deranj. Daca ar fi facut deranj, ar fi avut si ei grija sa-l intreiasca, folosind strigaturi tipice din repertoriul Ansamblului “Caschetele Aruncate”, de genul: “Iesi afara, javra ordinara!”.

Directorul Casei de Cultură din Lugoj, tovarasul Nicolae Blidaru, a menţionat, referitor la această dublă aniversare, ca “este o iniţiativă binevenită şi subliniază încă o dată importanţa creaţiei eminesciene”.

Sunt a naibii de mândră că sunt româncă!” – este mesajul pe care l-a transmis Ana Popa în emisiunea “La o ceaşcă de cafea”, realizată de Doru Dinu Glăvan şi dedicată Zilei Culturii Naţionale.

Românca, stabilită de mai mulţi ani în Italia, a vorbit, cerându-şi iertare pentru duritatea discursului, despre acei “intelectuali” sau “oameni de cultură” care denigrează neamul românesc.

Sunt mândră că sunt româncă, apreciez oamenii de cultură şi îi mulţumesc Măriei Sale, Domnul Eminescu, pentru că m-am născut şi am crescut cu poezia dânsului. Mulţumesc Radio Reşiţa pentru toate emisiunile pe care le realizează! Plâng acum de fericire pentru că s-a făcut dreptate: ziua lui Eminescu este Ziua Culturii Naţionale”

Rusine, bai, rusine sa va fie… vorba poetului:

«Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!»

Share