~Iulian Chifu~
Suntem oameni cu toţii, ca şi cei celebri sau cei puternici, şi fiecare îşi are 
cutia sa de secrete sau lucruri personale pe care nu le-ar dori, neapărat, expuse în văzul public.
De altfel, şi drepturile omului le garantează că pot avea şi viaţă privată, departe de ochii publici, atât timp cât nu afectează poziţia publică şi mersul activităţii lor.
A săpa în viaţa cuiva cu scopul de a face bani, cu atât mai mult pentru a-l discredita în scopuri politice, intră în activităţile cele mai josnice pe care le face o parte a presei din spaţiul tabloid.
Dar această practică se răspândeşte şi la ziarele pretinse quality. Aici, lucrurile evoluează mai sofisticat, dar fiecare utilizează şi „cultivări financiare” a unor surse din interior, şi se pliază să publice informaţii date pe linie politică sau din surse anonime dubioase.
Motivaţia interesului public elimină ca prin minune limitele cu privire la modalitatea de obţinere a informaţiei şi, în România, cel puţin, nimeni nu s-a obosit să urmărească dacă nu cumva unele publicaţii au primit bucăţi din dosare penale sau elemente de atacuri politice susţinute prin înregistrări primite „la plic” pe care le-a utilizat in extenso, lucru imoral şi care ar putea fi şi ilegal.
Mai grav, clasa politică utilizează aceste metode pe scară largă, cum utilizează bloguri şi blogări ce publică fără responsabilitate juridică elemente scabroase şi complet neverificate, plăsmuiri şi rezultate ale imaginaţiei ce au drept scop dezinformarea în masă sau bruiaje informaţionale, respectiv, aglomerarea spaţiului public cu teme dirijate şi marginale sau false, dar spectaculoase în conţinut, care ocultează temele de dezbatere reală… tot pe Q Magazine