Tudorel Toader, ministrul Justiţiei din Cabinetul Grindeanu, crede că s-a întors în timp şi vieţuieşte în România anului 2004. El a declarat că are dreptul să verifice eficienţa managerială a procurorilor şefi.
Tudorel Toader nu exclude demisia şefilor DNA şi Parchetului General
Evident că are dreptul, la domnia-sa în birou, să facă ce doreşte. Poate să-şi instaleze şi o masă de tenis cu robot şi să joace toată ziua, ca să-şi menţină condiţia fizică. Poate să intre în greva foamei.
Poate să se spânzure, dacă doreşte, de firele de păr de la tânple. Doar este demnitar. Dar nu poate să facă ce doreşte el sau clica mafiotă din spatele său în sistemul judiciar. Nu ne mai aflăm în România anilor 2001 – 2004, când procurorul general Joiţă Tănase stabilea cu ministrul Justiţiei, Rodica Stănoiu, cine este anchetat şi cine nu, pentru ce fapte şi ce condamnare ia.
Ministrul Justiţiei propune, CSM dă aviz consultativ, preşedintele dispune
Este pe scurt esenţa a ceea ce poate să facă în realitate Tudorel Toader. Sau oricare alt ministru al Justiţiei din România. El nu poate să-l evalueze profesional pe şeful DNA, cel al DIICOT sau pe cel al Parchetului General, aşa cum doreşte clica lui Dragnea, disperat că mai are puţin şi ar putea ajunge la puşcărie.
El poate să propună CSM analizarea, evaluarea activităţii unui procuror şef. CSM, prin Inspecţia Judiciară, o face şi dă un aviz consultativ. Acesta este adresat preşedintelui, care dispune. În rest, ministrul Justiţiei nu poate să facă nimic, în afară de multe vorbe, care ţin de domeniul politicii.
Conform Agerpres, ministerul Justiţiei afirmă că “are dreptul de a verifica eficiența managerială și modul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către procurori“. Este vorba despre Legea nr. 304/2004, art. 69, al. 1 şi 2:
Art. 69. – (1) Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurori anume desemnaţi de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, de procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, ori de ministrul justiţiei.
(2) Controlul constă în verificarea eficienţei manageriale, a modului în care procurorii îşi îndeplinesc atribuţiile de serviciu şi în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. Controlul nu poate viza măsurile dispuse de procuror în cursul urmăririi penale şi soluţiile adoptate.
Bâlbele lui Toader şi colţii sistemului judiciar
La câteva ore după declaraţiile slugarnice făcute de ministrul Justiţiei la Radu Tudor, pe Antena 3, apar reacţii. Procurorul general Augustin Lazăr spune că nu va demisiona.
Vă spun doar atât: nu. Nu intru nici în polemici publice.
Următoarea reacţie a fost o bâlbă penibilă a lui Toader de la Justiţie:
Nu le-am sugerat să-și dea. Am spus și am rugat să nu se speculeze pe tema aceasta și am evocat o instituție care există în Codul muncii. Oricine poate să-și dea demisia, nimeni nu e obligat să muncească ceva împotriva voinței lui. Nu am spus că trebuie, am invocat o instituție din Dreptul muncii.
A spus cineva că Kovesi sau Lazăr muncesc împotriva voinţeii lor? S-a pus vreodată această problemă? Niciodată. Alunecos om… Mută pe un alt subiect adiacent inexistent, ca să patineze. DNA a reacţionat: noi am făcut totul ca la carte.
Dosarul penal a vizat investigarea de fapte prevăzute de legea penală descrise în cuprinsul denunțului cu care au fost sesizate organele de urmărire penală. Cercetările au fost efectuate de procurori în concordanță cu dispozițiile legale și cu jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care statuează că procurorul are obligația de a desfășura o anchetă efectivă pentru aflarea adevărului, inclusiv în situațiile în care sesizarea privește adoptarea unor acte publicate în Monitorul Oficial.
Punct. Şi de la capăt. Parchetul General anunţă:
Cauza se află pe rolul Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, investigația este în curs și privește următoarele fapte prevăzute de legea penală: sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, fals intelectual, favorizarea făptuitorului, prezentarea cu rea-credință de date inexacte Parlamentului sau președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev.de art.8 alin 1 lit.b din Legea 115/1999, sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri.
E clar, nu? Războiul instituţional declanşat de Sistemul Corupt, prin instituţiile pe care le-a ocupat, continuă.