Mărturisesc că nu am auzit niciodată de Cornel Nistorescu. De-a lungul timpului, citind numai presă românească sau străină de calitate, iară nu tabloide ca acelea care au făcut din consumatorul de media român un mutant şi un isteric, nu am avut ocazia să dau peste numele tuturor agramaţilor şi uteciştilor veleitari reciclaţi în anii 90 şi 2000 de baronii comunişti. Nici răbdare să le citesc inepţiile nu am avut, pentru că viaţa e scurtă şi, tocmai de aceea, merită trăită în compania unor oameni de calitate şi a unor cărţi sau reviste de calitate.
Primesc dimineaţă un telefon de la o amică. Ai văzut Cotidianul zilele astea? Care Cotidianul, zic, căci domnul Ion Raţiu a murit de ceva timp. Păi, Cotidianul lui Nistorescu. Aflu că este vorba despre un anume Cornel Nistorescu, vechi om de presă din regimul Ceauşescu.
Enfin, toată presa post-revoluţionară au făcut-o foştii gazetari specializaţi în propagandă de partid, la fel cum activişti de aceeaşi extracţie au făcut şi politica sau economia de tranziţie. De aia a ajuns totul de paragină: presa nu reuşeşte să devină instituţia democrată aşteptată, ci se stalinizează, pentru că transformă libertatea de expresie în dictatura oricărei libertăţi de expresie, părăsind teritoriul normalităţii şi al deontologiei ; politica e impregnată de stilul neostalinist, pentru că în lipsa Punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara, care prevedea esenţialmente lustraţia clasei politice, nu s-a putut împiedica invadarea spaţiului public românesc de lăcustele comuniste care au furat tot ce era de furat şi au distrus toată omenirea de calitate şi bine intenţionată din ţară, adică oamenii normali şi decenţi; cât despre economia românească, făcută de mari autointitulaţi specialişti comunişti, ea nu există – tot ce s-a putut transforma în avuţie personală a fost dizolvat în conturi particulare, iar restul a fost vândut străinilor pe nimic.
Găsesc, în Cotidianul, un articol tipic stalinist: Topul beneficiarilor – Fripturiştii lui Traian Băsescu. Nume onorabile, aparţinând unor oameni de cultură stimabili, politicieni, savanţi, universitari, scriitori şi jurnalişti cu charismă şi bun simţ sunt linşate public de un alt necunoscut, Toader Ştefan, din ordinul primului necunoscut, numitul Cornel Nistorescu, ce primise ordin de linşaj mediatic de la mogulul său personal, deoarece toată această afacere este pur electorală.
Problema cea mai gravă vine din direcţia stalinistoidă a acestor procedee de presă, pe care le-am remarcat imediat în politica acestei fiţuici al cărei standard nu întrece Scânteia. Calomnia şi execuţia sunt livrate cititorului în loc de spirit critic. Invectiva este utilizată ca o armă albă, deşi legile româneşti taxează violenţa. Ura degajată ca un spray toxic de tip Lenin Mania răbufneşte din toate articolele de acest tip. De fapt, am şi remarcat un stil deosebit de cinic ce caracterizează scriitura acestui Cornel Nistorescu, stil în care îl copiază temeinic pe Lenin.
Individul, bine dotat cu logistică proletcultă… citeste tot pe Angela Furtuna Wodpress Blog