Trecem rapid peste faptul că ieri am văzut o emisiune Actual B1 absolut odioasă, cu Sorina Matei tranformată în inchizitor al lui Traian Băsescu. Brusc, Sorina a descoperit că are foarte multe certitudini şi foarte puţine întrebări pe care trebuie să şi le pună, ca jurnalist, precum şi că este datoare să îi tragă perdaf după perdaf bietului Gelu Vişan de la PDL, de la începutul şi până la sfârşitul emisiunii, cu o obrăznicie de care nu o credeam capabilă pe un post de televiziune.
Explicaţia a venit puțin mai târziu, când am aflat chiar de la ea că şi-a dat demisia de la B1 TV şi pleacă la RTV, unde va realiza o emisiune. Ştim ce va conţine aceasta în anul electoral 2012 şi deja ne ascuţim condeiul. Băse dragă, nu ştii să simţi omul de caracter.
Să trecem acum la subiectul propriu-zis. Avem un clip evident trucat, pe care amicul Alecu 
Racoviceanu l-a postat repede-repede acum doi ani pe website-ul Gardianul, dorind să aducă vizite publicaţiei, pentru că ştia că pe Realitatea TV fostul meu amic Răzvan Dumitrescu îl va avea invitat pe Traian Băsescu.
Wall-Street
Traian Băsescu pregătindu-se să-l împingă pe Dinu Patriciu cu un singur deget, pentru ca, pe baza jurisprudenţei create ieri, un alt magistrat să nu interpreteze împingerea drept îmbrâncire şi să-l condamne la o amendă de 50 de bani.
Rezultatul îl cunoaştem: la prima vedere, a fost iureş şi istorie. Alecu a adus o groază de unici pe website-ul Gardianului, spre gloria acestei publicaţii. Problema este că Gardianul nu mai există. Nu ştim exact de ce, că organe de presă perdante mai cunoaştem. Alecu a fondat apoi Puterea și a condus noua publicație un timp destul de îndelungat, pe urmă a fost demis și înlocuit cu Dan Bucura.
Tripla lui Alecu
Știm însă ce a reușit Alecu Racoviceanu: o triplă dezastruoasă, pentru că și-a pus în cap pe toată lumea.
PUNCTUL UNU Unii spun (şi sunt şi din actuala USL) că postarea clipului în acel moment a fost lovitura mortală dată prin ricoşeu lui Geoană, prin victimizarea lui Băsescu, care a avut timp să reacţioneze. Evident, Băsescu a dat apoi lovitura de graţie la confruntarea finală, trimiţându-l pe Geoană la loc în jacuzzi-ul lui Vântu.
PUNCTUL DOI Jurnalistic, clipul nu trebuia niciodată postat astfel, adică fără verificarea informaţiei din mai multe surse şi, în plus, consultarea unui expert independent asupra eventualelor falsificări prezente pe acesta. Ulterior, expertiza a arătat că înregistrarea a fost falsificată.
Pe noi nu ne interesează că, în timp ce Gardianul investiga subiectul, trecea timpul şi eventualul fapt de presă ar fi fost prezentat după scrutin, deci oportunitatea politică ar fi fost caducă. Aceasta nu este treaba unui jurnalist.
Jurnaliştii de la Gardianul ar fi trebuit să discute cu martorii existenţi la miting, care ar fi putut să confirme sau să infirme incindentul, ori să declare că nu îl cunosc. Simplu, chestiune elementară de presă. Dar la Gardianul, la momentul acela, densitatea de jurnalişti scăzuse deja dramatic.
În atari condiţii, postarea clipului pe website-ul Gardianul este cam acelaşi lucru cu cel făcut de Iosif Buble, când a postat un clip cu o anonimă făcând sex oral într-un autoturism cu un domn şi afirmând explicit că aceasta este Ana Birchall.
PUNCTUL TREI La ultima emisiune Actual B1 moderată de Sorina Matei, Alecu Racoviceanu a afirmat telefonic că, în urma publicării clipului, a avut de suferit. Într-o afacere cu iz politic, în care nu mai contează să respecţi deontologia profesiei tale, la sfârşit, dacă nu iese bine, poţi fi executat şi nu rămâi cu nimic. Nici măcar cu conştiinţa împăcată, că ţi-ai făcut meseria până la capăt.
Ce a făcut şi ce nu a făcut Traian Băsescu
Știm sigur ce nu a făcut: nu i-a aplicat acel pumn violent copilului. Am avut onoarea să fi făcut karate do. Când loveşti cu pumnul în felul simulat pe clipul falsificat, nu poţi mişca astfel antebraţul nici dacă eşti Masutatsu Oyama. Ca să nu mai repet (pentru că am scris-o atunci) că, dacă măsori braţul lui Băsescu, descoperi că este neobişnuit de lung.
Propun curioşilor să facă un experiment: să pună stop pe imagine în momentul aşa-zisului pumn şi să deseneze partea din încheietura lui Traian Băsescu aflată în spatele gâtului femeii care se interpune: încheietura (de fapt tot braţul) este neobișnuit de lungă și pumnul dispare după grumazul femeii, apărând nefiresc, instantaneu, pe partea cealaltă, fix în bărbia copilului. Ceea ce dovedeşte că a fost adăugat cu pap.
Băsescu a jurat că nu i-a administrat copilului un pumn şi acest fapt este demonstrabil la modul circumstanţial. Indirect, Traian Băsescu a dat de înţeles că l-ar fi putut împinge pe copil. Iată un fragment halucinant din motivaţia instanţei de judecată, care i-ar da dreptate lui Dinu Patriciu în această cauză:
„În temeiul probelor arătate mai sus şi ţinând cont că prin verbul „a împinge” se înţelege şi „a îmbrânci” (conform DEX, ediţia 1998), instanţa reţine că reclamantul a săvârşit un act de violenţă fizică asupra minorului aflat în public, la mitingul electoral din 2004″
, notează judecătorul în motivarea deciziei.
Subliniem că în România, pe sistemul judiciar existent profund nedrept, orice judecător poate să aibă orice părere despre orice cauză şi nu poate fi tras la răspundere pentru aceasta. E dreptul său să fie subiectiv.
Pe de altă parte, este un lucru ştiut că Băsescu are exploziile sale de violenţă verbală şi presupunem că poate fi violent şi fizic. Problema, repet, este că nu avem probe că lucrurile au stat astfel. În schimb, avem un dicţionar online din care cităm:
„ÎMPÍNGE, împíng, vb. III. 1. Tranz. A mișca, a urni, a deplasa din loc pe cineva sau ceva, exercitând o apăsare. ♦ Intranz. A se lăsa cu toată greutatea sau puterea spre a urni pe cineva sau ceva din loc. 2. Tranz. A face să înainteze; a duce, a purta (până departe).
(…)
A ÎMPÍNGE împíng tranz. 1) (persoane, lucruri etc.) A deplasa prin aplicarea unei forțe de apăsare. ~ dulapul. 2) (persoane) A face să se miște prin acțiunea bruscă și puternică a brațelor.”
Cu alte cuvinte, prin împingerea la care se referea Băsescu, acesta putea înţelege o serie de lucruri, dar poate nu și a îmbrânci: fără prezenţa violenţei. Nu ştiu ce scrie în DEX-ul completului de judecată, dar nu cred că, în acesta chiar, sensul unic dat verbului „a împinge” este cel de „a îmbrânci”, care ar presupune violenţă fizică.
Şi atunci, este normal că un complet de judecată dă o astfel de sentinţă, pescuind interpretarea care îi convine unui magistrat cu suflet de porumbel al păcii pesedist?