Semnele transformării Rusiei într-un stat nazist se văd în comportamentul lui Putin, conform Svetlanei Stephenson, care scrie un articol pe The Moscow Times.
Mai jos, articolul integral:
Carnavalul violenței, care a pătruns ani de zile în mass-media controlată de stat a Rusiei, a cedat în ultimele luni loc unui nou ton de solemnitate și solicită acte naționale de eroism, pe măsură ce invazia Ucrainei de către țară continuă să se clatine.
În timp ce râsetele de rău augur ale autorităților pot fi încă auzite pe ecranele televiziunii rusești, în timp ce propagandiștii de stat discută despre distrugerea orașelor ucrainene sau despre utilizarea armelor nucleare, noi personaje au ieșit în prim-plan.
Până nu demult, se părea că Rusia a ridicat comportamentul gopnikului (membru al bandei de stradă) la un stil de conduită aprobat oficial, unul care a tolerat să-și bată joc de victime cu sfială de carnaval.
Un exemplu de astfel de comportament bătăuș a fost grupul Wagner, care a publicat un videoclip, în care unul dintre mercenarii săi este ucis cu brutalitate, cu un baros, pentru că s-a predat forțelor ucrainene.
Câteva zile mai târziu, fondatorul grupului a trimis un alt baros, în Parlamentul European, acoperit cu sânge fals.
Acest tip de performanță sinistră – demonstrând în mod deschis respingerea moralității și a legii și bucurându-se de umilirea celor slabi – pare menită să demonstreze suveranitatea Rusiei în fața dușmanilor săi și să sublinieze că convențiile civilizației occidentale, cu normele sale de decență de bază , nu se aplică aici.
Urmărind toate acestea de pe canapele lor, telespectatorii ruși au fost convinși că, chiar dacă trăiau în sărăcie, rușii erau totuși mai duri decât toți ceilalți și nu trebuiau să se încurce.
Factori de stres
Cu toate acestea, această stare de lucruri a început să se schimbe atunci când înfrângerile militare din Ucraina au început să se acumuleze și a fost declarată mobilizarea.
Acum pare a fi timpul ca publicul să fie conștient de gravitatea momentului – la urma urmei, populația masculină a țării este trimisă la măcel.
Acesta este subiectul „Let’s Stand Up”, o melodie a cântăreței ruse Shaman, care oferă strălucirea întunecată a morții unui public de milioane de telespectatori.
Artiști de tip zombi, inclusiv multe vedete pop în vârstă, de la sfârșitul anilor sovietici, au început să îndemne populația „să se ridice” față de cei care îi „privesc” de sus și, în acest fel, să-și imite propriii strămoși morți.
Cântând despre eroii ruși cu o melancolie profundă, interpreții văzuți acum la televiziunea de stat au un ten albastru, machiaj închis la culoare și haine de doliu, care se combină, pentru a crea o atmosferă funerară.
Imaginile sugerează sacrificiul: soldații merg pe faţă cu expresii de hotărâre severă, în timp ce panourile publicitare afișează numele copiilor morți din Donbas alături de cele ale soldaților căzuți în al Doilea Război Mondial.
O femeie varsă o lacrimă, în timp ce un băiat care poartă o șapcă militară salută soldații care trec. Toate mențiunile despre speranță și victorie sunt absente – acesta este un recviem pentru o Rusie condamnată să lupte în războaie eterne.
Chiar și președintele a jucat un teatru similar, pentru a le aminti oamenilor nevoia de sacrificiu.
La începutul lunii noiembrie, televiziunea națională l-a arătat pe Putin vizitând o expoziție despre apărarea Moscovei în cel de-al doilea război mondial.
Mergând încet prin Piața Roșie, Putin a rotit elicea unui avion-replică, în timp ce un cor îmbrăcat în soldații celui de-al Doilea Război Mondial cânta un imn de război.
Simbolismul unor astfel de acțiuni nu mai este despre victoria viitoare, ci mai degrabă se referă la datoria sacră a cetățenilor Rusiei.
Moarte dă sens vieţii
Conceptul că moartea dă sens vieții a fost pus în discuție și în timpul recentei întâlniri a lui Putin cu mamele recruților mobilizați.
În mijlocul gândurilor fără suflet ale președintelui, neînțelegerea profundă a culturii și tradiției ruse a fost cea mai evidentă când a spus că viețile fiilor lor nu aveau sens înainte de a fi trimiși la război, îndemnându-i să se bucure de moartea lor eroică.
„Nu și-a trăit viața în zadar”, a spus Putin, punând în contrast lipsa de sens a unei vieți pașnice, cu semnificația morții pentru stat.
Un astfel de apel este străin de cultura rusă și chiar sovietică, ambele o înfățișează pe mama unui soldat mort ca pe o figură neconsolat de tragică.
Dreptul mamelor de a încerca să-și salveze fiii a fost recunoscut chiar și în timpul războaielor cecene, fapt demonstrat de atitudinea respectuoasă a autorităților militare față de Comitetul Mamelor Soldaților.
Dar Putin este în mod clar lipsit de această înțelegere culturală. Conceptul unei mame care se bucură de moartea unui fiu este preluat din ideologia nazistă, în care femeile sunt descrise ca producătoare de copii ceruţi de stat.
Nazificarea accelerată a vieții rusești s-a corelat cu o conștientizare tot mai mare a publicului că autoritățile sunt indiferente față de bunăstarea lor.
Să le spui mamelor soldaților să vadă moartea fiilor lor ca pe o realizare a destinului lor nu va fi niciodată o vânzare ușoară.
În același timp, carnavalul sadic al propagandei de stat, care a fost atât de răspândit până în septembrie, nu numai că este acum nepotrivit, în lumina înfrângerilor tot mai mari ale Rusiei, pe câmpul de luptă, ci și, potrivit ratingurilor TV, nu mai este solicitat.
Spectacolul neplăcut nu mai poate ascunde realitatea pierderii, durerii și morții. Ceea ce ne putem aștepta să vedem în anul următor este victoria lentă, dar constantă a realității asupra lumii fanteziste create de mașina de propagandă de stat a Rusiei.
O versiune a acestui articol a apărut în original în Novaya Gazeta Europe.