Rusia a devenit în esență o țară asiatică, susţine un analist citat de Markets Insider, care afirmă că ascensiunea unui „petroyuan” va prinde viteză, în contextul în care China va încerca să se folosească de statutul de cel mai mare importator de petrol din lume.
Viktor Katona, analist șef pe produse de țiței, la compania de analiză a tranzacțiilor cu mărfuri Kpler, afirmă însă că dolarul va rămâne valuta dominantă pe plan mondial în viitorul apropiat, moneda americană rămânând cea mai folosită în comerțul internațional și pentru rezervele valutare.
Însă China promovează tot mai agresiv yuanul în tranzacțiile petroliere, contestând supremația dolarului pe piețele de mărfuri în condițiile în care invazia rusească din Ucraina a dus la impunerea unor ample sancțiuni împotriva economiei ruse și a rublei.
Situația a făcut agenția de rating Moody’s să declare că Rusia a intrat oficial în incapacitate de plată la sfârșitul lunii iunie a anului trecut, după ce Trezoreria americană a blocat Moscova de la efectuarea plăților în dolari.
Președintele rus Vladimir Putin a amenințat încă din aprilie 2022 că țara sa își va muta exporturile de gaze naturale și petrol către Asia în contextul sancțiunilor occidentale, comentariile sale de atunci venind la doar două săptămâni după ce a anunțat că Rusia nu va mai accepta plata livrărilor din energie decât în ruble.
Măsura s-a aplicat doar țărilor pe care Rusia le cataloghează drept „neprietenoase”, pe această listă fiind incluse însă toate statele membre ale UE și NATO, printre ele numărându-se principalii importatori de gaz și petrol rusesc înainte de declanșarea războiului pe 24 februarie.
Informații apărute în lunile care au urmat au arătat că Moscova încearcă să își vândă petrolul în țări din Asia, oferind discounturi puternice, în special Chinei în contextul în care companiile de stat chineze nu s-au arătat inițial foarte dornice să importe energie din Rusia.
Președintele rus Vladimir Putin a anunțat în cele din urmă pe 27 decembrie că interzice toate exporturile de țiței și produse petroliere către țările care impun un plafon de preț asupra lor, o măsură convenită de UE și statele membre ale G7 pentru livrările pe cale maritimă.