Gustul rânced de după o zi de proteste ultrareacţionare

Share

Am putea să publicăm, or să fi publicat deja cinci sau şase ştiri despre aceste proteste ultrareacţionare antimască şi antivaccinare de ieri, însă nu am făcut-o şi nu o vom face la StareaPresei.

De ce? Simplu: este mediatizarea unui fenomen toxic pentru România, o mediatizare care mie, personal, îmi repugnă la extrem.

Convingerea mea este că aceste celenterate politice, printre care sunt şi câţiva oameni oarecum decenţi, au fost băgate cu forcepsul în Parlament, prin fraudă şi că frauda aceasta a fost săvârşită, printr-o operaţiune sub diverse steaguri false, de Federaţia Rusă.

Ceea ce mă dezgustă în cel mai înalt grad este faptul că se folosesc sloganele Pieţei Universităţii 1990, precum “Libertate, te iubim / Ori învingem, ori murim!”. Este profanarea unor simboluri ale memoriei noastre colective democratice, după 30 de ani de zbateri.

Nişte impostori care se comportă ca apostolii extatici ai democraţiei, luptători pentru drepturi şi libertăţi, răcnesc pe tonuri distonante ceea ce de la începutul anilor 90 a reprezentat vârful civic de lance al chinuitei noastre democraţii.

S-a umflat sămânţa democraţiei şi îi expandează grija de drepturi şi libertăţi exact pe cei care, din punctul de vedere al biografiei personale şi al caracterului fiecăruia, îi defineşte un cumul exemplar al inversului acelor idealuri democratice: maţ gros, impostură, lipsă de discernământ, cognitivitate scăzută, ipocrizie, spirit revanşard, obtuzitate.

Oameni din a căror specie se contrag cei care dârdâiau, în decembrie 1989, în faţa televizorului, rugându-se să nu bată la uşă “ăia”, să-i închidă pentru nelegiuirile pe care ştiau că le făptuiseră, care apoi au năvălit peste democraţie, călcând-o-n picioare cu cizme cu carâmbi ruseşti, cu ausvais de la PSD, pe atunci numit FSN, operaţiune sub steag fals a Moscovei.

Oricât se străduie aceşti impostori jenanţi, tot câţiva prăpădiţi rămân, câţi erau şi între cele două războaie, când au fost infiltraţi de Komintern peste Nistru şi au ajuns drept în puşcării, pentru infracţiunile de drept comun săvârşite.

Au fost ieri vreo câteva sute de specimene, la Piaţa Victoriei, încă vreo câteva zeci, la Piaţa Universităţii, apoi au plecat, telelei-tănase, ba spre Piaţa Universităţii, ba, răzgândindu-se, o parte dintre ei, spre Parcul Izvor, la Parlament, colidând pe Buzeşti, ajungând până-n Leu, pe Preşedinţie.

Nici măcar nu au fost capabili să meargă ca oamenii, în coloană organizată, parcă veneau hoardele barbare, pe toate trotuarele şi pe carosabil, hăulind ce le venea la gură, ca zăpătăucii.

Am făcut o singură excepţie de la a nu da nimic: trebuie văzută expresia supremă a acestei impostorade cumplite – Diana Şoşoacă hărbăhănindu-se fericită-n public, pe muzica din albumul lui Pink Floyd, “The Wall”, în timp ce promite că sparge şi Zidul Berlinului. Ce să mai spargi, cucoană? Nu mai există de peste 30 de ani…

În fond, nu în numărul scăzut de manifestanţi este problema, ci în spiritul jos al acestora şi voi încheia cu aceasta: aduceţi-vă aminte de superbul gest al manifestantului singur, care a rămas peste noapte, în februarie 2017, la -27 de grade Celsius, la Piaţa Victoriei, şi a scris cu o lopată de zăpadă, în pastila din centrul Pieţei, cu majuscule, atât: #REZIST.

Acest om valorează cât un milion de adepţi AUR şi alte bârzăcăonii de-astea ieşite din grotele protoistoriei.

Share