home ECONOMIE Grexin. Pierdem cu Grecia ca să pierdem mai puţin

Grexin. Pierdem cu Grecia ca să pierdem mai puţin

Share

După 17 ore de negocieri violente, în care adepţii europeni ai socialismului au intrat în coliziune cu creştinii conservatori şi toţi au pus o presiune formidabilă pe emisarii Greciei, în frunte cu Alexis Tsipras şi Euclid Tsakalotos, este Grexin: Grecia rămâne în Zona Euro în condiţii dure.

Discuţiile liderilor Zonei Euro au fost precedate de negocierile miniştrilor de finanţe, caracterizate de Reuters ca fiind uneori violente. Acordul acesta, pe care eu îl numesc Grexin, va trebui să fie acum aprobat în toate parlamentele naţionale ale statelor UE membre ale Zonei Euro.

Primul stat în care s-ar putea ca acordul să fie respins este chiar Grecia. Condiţiile sunt foarte dure şi Cabinetul Tsipras ar putea să piardă sprijinul parlamentului elen.

Eurogrupul nu a cedat un pas, iar Grecia va trebui să treacă prin purgatoriul tuturor reformelor necesare pentru a deveni o corporaţie naţională rentabilă, de parcă greferendumul a fost argumentul forte pentru liderii Troicii că trebuie să fie şi mai duri în negocieri.

Este simplu: într-un fel, slăbiciunea Zonei Euro e şi slăbiciunea UE şi e dată de slăbiciunea monedei euro. Iar dacă un stat membru este slab, monetar, economic, social şi, deci, politic această slăbiciune afectează întreaga Zonă Euro, de la Paris până la Atena şi de la Berlin până la Roma, precum şi zona UE-27, unde ne aflăm şi noi.

Este una dintre problemele corporaţiei UE, spre deosebire de corporaţia SUA, care este mult mai competitivă economic global şi pentru că este mult mai coezivă fiscal.

Aşa cum arăta aici Liviu Moldovan, de la fondare UE a fost gândită prost, punându-se bazele actualei situaţii dificile, spre exemplu şi pentru că nu există o trezorerie UE, în completare la banca centrală, aşa cum există o trezorerie a SUA,în completare la Fed.

Aşadar, şi Grecia, cu acest grexin (şi nu grexit, care a fost o operaţiune diplomatică la scară pentru persuadarea grecilor), dar şi UE vor trebui deopotrivă, în anii care urmează, să-şi privească realiste coastele rupte, infirmităţile şi, în general, defectele.

Vor urma ani dureroşi de ajustări structurale, economice, politice, fiscale, monetare, dar nu există decât un singur drum – numai înainte – sau dispariţia entităţii UE.

Acest final al negocierilor era previzibil: costurile grexitului ar fi fost infinit mai mari decât cele ale finanţării găurii negre de bani care este astăzi Grecia. Pe locul lăsat liber prin ieşirea Eladei din Zona Euro ar fi venit Putin, poate cu o finanţare prin analoga BRICS a Băncii Mondiale, ori poate cu o finanţare directă a piererilor imense ale Atenei de către Moscova.

Pe fondul căderii Greciei, ce întâi ar fi intrat în bailout, Zona Euro s-ar fi adâncit în criză. Statele ce au debt exposure pe Grecia şi cele în care are Grecia expunere economică iar ar fi avut de suferit. Efectul ar fi fost o comprimare a UE.

Pe spaţiul liber rămas ar fi înaintat Putin. Pentru a recupera ce s-ar fi pierdut astfel, Occidentul ar fi trebuit să muncească şi să investească decenii întregi, pierzând mult mai mult decât aşa cum pierde acum prin finanţarea pierderilor Greciei.

Important este ca treptat aceste pierderi să scadă până la dispariţie, chiar dacă lupta cu nărăvaşii greci va mai cunoaşte multe episoade zbuciumate şi de-acum încolo.

Share