home EUROVISION, EVENIMENT EUROVISION Trasee de regularitate, pentru conformitate

EUROVISION Trasee de regularitate, pentru conformitate

Share

Anul acesta, Dan Manoliu, numit în pripă să pregătească Eurovision Song Contest România, cu un buget mediocru anunţat mai târziu ca niciodată în ultimii ani, s-a achitat până acum de datorie cu brio, mişcându-se foarte rapid şi, având în vedere cât de discreditată a fost această competiţie muzicală în ultimii ani, reuşind să aducă unii compozitori buni.

art.com

Totuşi au fost puţine piese în preselecţie. În Melodifestivalen intră mii, sunt patru finale, Andra Chansen şi o mare finală ultramediatizată (poate prea mediatizată faţă de valoarea actuală a acestei competiţii).

Anul acesta, la Bucureşti, avem câteva melodii frumoase, dar nivelul competiţiei rămâne destul de scăzut, chiar dacă ne-am mai îmbujorat puţin faţă de tristeţea de anul trecut. Iată următoarele trei piese. Astăzi, avem trei trasee de regularitate, pentru o mult prea prudentă conformitate. Muzicală.

RPK “Singura care”

Secvenţă de BritPop destul de frumoasă, descinsă parcă din cultura muzicală Vank/Vunk. Lipseşte însă o rezolvare mai violentă şi catartică, dar aşa este această muzică, în general: destul de lineară.

Am impresia că lucrurile nu sunt chiar atât de simple cu RPK şi depăşesc respiraţia tipică, de trei minute, a unei melodii de Eurovision. Trebuie să recunosc că gust falsele armonii majore care apar dinspre partitura solistică.

Melodiei acesteia însă îi lipseşte ceva şi nu este unul dintre vârfuri, ci mai curând o piesă de succes mediu.

Lucian Oros “The best a man can get”

Solistul este mai bun decât melodia pe care o interpretează. După un intro care îi demonstrează calităţile vocale, Lucică intră pe prestaţie de regularitate şi nu mai iese din aceasta până la terminarea melodiei.

O melodie de bun simţ, puţin mai slabă decât precedenta, interpretată de RPK, dar o prezenţă sonoră plăcută, în pofida locurilor comune muzicale tipice spiritului epocii.

Raluca Ocneanu “Time is on my side”

Este uşor de recunoscut felul flegmatic în care compune Mihai Alexandru atunci când îi intră în cap că timpul e de partea sa, cum crede că lucrurile stau chiar astfel.

Problema este că nu e deloc astfel: timpul trece ca nebunul şi marile talente se irosesc în melodii de zaba-zaba.

Share