EUROVISION: Lora si Lucia Dumitrescu

Share

Lora & Sonny Flame, “Come Along”. Va avea succes la vara, pe Litoral, printre floricele si palarii mexicane cu cartofi cu ketchup. In rest, nu inteleg ce a cautat in finala. O manea mascata in muzichie balcanica (insa aceea este muzica de cu totul alt calibru, pe care aceasta piesa o maimutareste), amestecata cu dejectii muzicale de la Dr. Alban incoace.

Cred ca nu avea ca cauta in finala Eurovision, decat poate in Albania sau Turcia.

Compozitorul piesei “See You In Heaven, Michael”, Mircea Romcescu, este cel care a fost si in grupul de think-tank care, cu responsabilitate si intelepciune, a ales “vocile” acestui Eurovision romanesc, apoi a participat la preselectie, s-a calificat in finala si a si fost laudat de juriu, pentru ca ar fi avut bun simt, alegand pudic sa lase pe altcineva sa cante in locul sau in finala. Asa mai da piruete.

Astfel a aparut Lucia Dumitrescu (foto) in prim-plan, dupa ce se vehiculasera mai multe variante de solist-inlocuitor. Acum, se pune intrebarea: de ce Mircea Romcescu, atunci cand s-a retras in favoarea (finalmente) Luciei Dumitrescu, este considerat un om cu bun simt, in timp ce Alexandra Ungureanu, despre care scriam ieri, este apostrofata de Marina Almasan?

Alexandrei i se vantura sperietoarea amenzii usturatoare, atunci cand vrea sa faca aproape acelasi lucru ca si Romcescu, diferenta fiind ca juriul nu i-a recomandat compozitorului melodiei pe care o interpreteaza inlocuirea solistului.

Oricum, aceste considerente sunt mult mai interesante decat piesa interpretata de Lucia, care are, asa cum stim de doi sau trei ani, o voce excelenta, de mare calitate si este astfel mult peste valoarea melodiei interpretate anul acesta.

O melodie oportunista. Este bine totusi ca Romcescu nu a ales din nou sa scrie o melodie belalie despre copilarie, ca faceam fandacsie. Ceea ce nu inteleg multi este ca, daca scrii o astfel de piesa tribute, te angajezi la o intreprindere mult mai complicata si dificil de dus la indeplinire fara sa te faci de ras decat par a sta lucrurile in teorie.

Sa zicem ca faci un cantec tribute dedicat lui Scott Joplin. Valoarea muzicala a melodiei trebuie sa fie pe-aproape, indiferent de stil, altfel se cheama ca nu-i respecti numele marelui jazzman.

In al doilea rand, indeobste este preferabil sa fie o melodie incadrabila in subspecia jazzistica ragtime, ori sa porneasca de la o astfel de constructie muzicala, ori poate sa ia o tema de ragtime celebra de-a lui Scott Joplin si sa o lipeasca de toti peretii muzicii de buna calitate, in alt subgen jazz, ori poate rock, DiscoSoul s.a.m.d.

Vedeti ceva de acest gen la “See You In Heaven, Michael”? Eu nu. Se vorbeste despre Michael Jackson. Bine. Nu ma misca. Prezenta actului artistic se vadeste atunci cand asculti, de exemplu, un cantec, iar senzatia de inefabil te face sa te simti miscandu-te din tine insuti, cu un fior. Simt asa ceva? Nici vorba.

See You In Heaven, Michael” are o melodie banala, care ici si colo parca aduce cu tusele interpretative ale lui Michael, in care apar unele elemente instrumentale tipice acompaniamentelor din piesele miscate ale lui Jackson, dar cam atat. In rest, este multa masturgicraporie disco din anii ’80.

Poate fi insa si o melodie care sa vorbeasca despre Michael Jackson, in care artistul repectiv isi vede de muzichia lui, cu bun simt, asa cum Texas, cu “Inner Smile”, aduce un elegant tribut marelui Elvis.

E cazul aici? Nexam. Ceea ce ma deranjeaza este ca in aceasta ciorba oportunista (puteam sa pun pariu ca anul acesta nu vor lipsi melodiile tribute Michael Jackson de la Eurovision) a intrat Lucia Dumitrescu, de la care astept mult, mult mai mult.

Share