home EUROVISION, EVENIMENT EUROVISION Fetele nu plâng, Mandinga nu cântă

EUROVISION Fetele nu plâng, Mandinga nu cântă

Share

Anul acesta, Dan Manoliu, numit în pripă să pregătească Eurovision Song Contest România, cu un buget mediocru anunţat mai târziu ca niciodată în ultimii ani, s-a achitat până acum de datorie cu brio, mişcându-se foarte rapid şi, având în vedere cât de discreditată a fost această competiţie muzicală în ultimii ani, reuşind să aducă unii compozitori buni.

Eurovision Junior

Totuşi au fost puţine piese în preselecţie. În Melodifestivalen intră mii, sunt patru finale, Andra Chansen şi o mare finală ultramediatizată (poate prea mediatizată faţă de valoarea actuală a acestei competiţii).

Anul acesta, la Bucureşti, avem câteva melodii frumoase, dar nivelul competiţiei rămâne destul de scăzut, chiar dacă ne-am mai îmbujorat puţin faţă de tristeţea de anul trecut. Iată penultimele trei piese ce vor intra în concurs.

Mandinga “Zaleilah”

Una dintre cele mai slabe melodii din finală şi, după părerea mea, marele pericol de anul acesta al rebeldiştilor şi prostului gust. Manea edulcorată prin cultura plictisitoare şi banalizată a ceea ce a devenit, la început de secol XXI, mândra muzică latino, care făcea furori acum jumătate de secol prin muzica occidentală.

Avem scandări ca la meci, acordeon, music sampling, o poveste cu fete şi băieţi petrecând într-un club şi pe fetişcana oacheşă de la Mandinga, Elena parcă pre numele ei, desculţă, arătându-şi formele din toate poziţiile, parcă aceasta ar avea vreo legătură cu muzica.

Dar muzica e niente, nada, zilch, pen’că nu se ezgzistă, există doar acea pervertire a gustului muzical public, într-o lume de consumatori de deşeuri muzicale, în care îngurgitatorii acestora, în loc să fie melomani, sunt indivizi lubrici, care se uită la clip, se gândesc “mamă, ce bună e asta” şi-şi ciupesc de fund iubita, înainte să-şi ia doza în toaleta clubului. Jalnic. Ce-a fost Mandinga, trupă de Latino adevărată tare de tot, şi ce-a ajuns…

T&L “Twilight”

O melodie frumuşică, are creştere, creează tensiune, dar este complet lipsită de originalitate, iar comentariul hiphop din fundalul partiturii solistice este de un conformism enervant.

Parcă este Adrian Păunescu reîncarnat în haine hiphop. Încă o dată spun: păcat că se consumă atâta energie muzicală pentru aproape nimic.

Ioana Anuţa “Girls don’t cry”

Ioana a participat în anul 2009 la Eurovision Junior. Are o voce bună, este foarte mică, are numai 18 ani neîmpliniţi şi aşteptăm să vedem ce se va întâmpla în continuare cu ea, având în vedere că nu avem o industrie muzicală veritabilă.

O melodie PopRock, “Girls don’t cry”, care poate că va fi considerată de ai noştri ca brazii, în context eurovisionistic, de-a dreptul rock sau poate hardrock. În unele momente aduce aminte de ce face Anouk în “Nobody’s Wife”, dar nu se compară din punctul de vedere al calităţii vocale.

Oricum (şi ştiu că sunt subiectiv, dar acesta e farmecul meu), dacă este să prefer, prefer o banalitate a muzicii poprock uneia a muzicii pop, care mi se pare mai puţin valoroasă. Probabil pentru că sunt rocker.

Share