Voi continua, in ordinea cronologica a postarii pe ESCVision, sa lansez fiecare cantec in parte, cu un mic comentariu. Concluzia mea de ordin general ramane aceeasi: piese foarte slabe, doar cateva trecand peste stacheta valorica de rigoare, si inca una destul de inclinata intr-o parte, cu multa indulgenta, ca sa poata sa sara si biata babatie de muzica usoara romaneasca.
Cats Love Dogs – Yes My Lord
Deja, atunci cand ti se termina cuvintele, nu mai stii cum sa spui acelasi lucru de mai multe ori in feluri diferite. Fetele sunt mai bune decat piesa, iar alte pisicute, care de-a lungul timpului au facut acelasi lucru, sunt mai bune decat fetele. Si, pe urma, daca cats love dogs, atunci dogs love what? Dead cats?
Romeo Zaharia – Someone like you
Romeo Zaharia forteaza putin limita de suportabilitate a limbii engleze. Nu are o voce aparte, ci mai curand banala, iar piesa este la fel ca vocea, nu imi spune mare lucru.
Radu Ille – Hai Lili, Hai LaLa
Tzaa! Asta de-acum da in penibil. Am mai spus-o si o repet. O voi repeta pana cand se aude: unul dintre esecurile muzicii romanesti, in acest caz al muzicii usoare romanesti, a fost si este incapacitatea cronica de a da nastere prelucrari dupa folclorul popular. Un contraexemplu notoriu, care arata, simplu si clar, ce poate sa faca scoala ruseasca de muzica, este in orice piesa a trupei basarabene „Zdob si Zdub”.
Mai am si o intrebare: de ce este „Hai Lili” cu al doilea l mic, dar „Hai LaLa” cu al doilea L mare? Ce semnificatie secreta are?