Democraţiile sunt sisteme fluide, în permanentă schimbare, în care raporturile de forţe se modifică permanent şi echilibrele se rebalansează continuu.
Tendinţele antidemocratice există. Ele se manifestă public în toate domeniile, de la asistenţă medicală şi cultură până la politica la cel mai înalt nivel. Nu există zi în care să nu se întâmple ceva mai mult sau mai puţin dramatic în această materie. De multe ori, chiar despre aceasta scriem.
Evident, din toată povestea pe care o vom spune în continuare unele minţi sfertociclice ori interesate vor înţelege astfel:
Ai văzut, mă? Şi la ei se întâmplă şi e democraţie. Deci la noi e democraţie, e normal şi suntem îndreptăţiţi să procedăm astfel.
Nu, nu sunt îndreptăţiţi nici la noi, nici la ei.
Drew Johnson era editorul paginii de columnistică (editorialistică) de la Chattanooga Times Free Press. Pe 30 iulie, a scris un comentariu critic la adresa politicilor sociale şi economice ale lui Barack Obama şi efectelor acesteia asupra urbei Chattanooga din Tennessee.
Ştiţi, aceea din cântecul foarte cunoscut, „Chattanooga Choo-Choo” – pe o orchestraţie scrisă de Glenn Miller, bazată pe o ştimă de Harry Warren – pe care-l puteți asculta relaxaţi, la contrast, în timp ce citiți în continuare această postare.
Comentariul, ce poate fi categorisit cu uşurinţă ca fiind tipic genului publicistic pamflet, începea astfel:
„President Obama,
Welcome to Chattanooga, one of hundreds of cities throughout this great nation struggling to succeed in spite of your foolish policies that limit job creation, stifle economic growth and suffocate the entrepreneurial spirit.”
Restul este istorie. Headline:
„Take your jobs plan and shove it, Mr. President: Your policies have harmed Chattanooga enough.”
La propriu, „to shove it” ar însemna „a împinge”.
„Ia-ţi programul pentru locuri de muncă şi înfigeţi-l, domnule preşedinte. Politicile dumitale au afectat Chattanooga destul„.
Aşa că superiorii ierarhici ai lui Drew au decis că acesta nu a respectat procesul redacţional normal și şi-a schimbat comentariul în ultimele minute, deci trebuie trimis la plimbare. Reacţia lui Johnson pe Twitter:
„I just became the first person in the history of newspapers to be fired for writing a paper’s most-read article.”
, adică:
„Tocmai am devenit prima persoană în istoria cotidianelor care a fost concediată pentru scrierea celui mai citit articol din ziar”
Drew, poate în istoria cotidianelor americane. Avem destule cazuri în România, aceasta putem spune cu certitudine. Pamfletul lui Johnson are în acest moment 108 comentarii, 706 retweet-uri şi 15.000 de like-uri pe Facebook.
Numărul de vizitatori unici la text şi numărul de vizite nu este cunoscut decât din adminul website-ului publicaţiei, deci trebuie să-l credem pe Drew, care are informaţii din interior.
Avem aici exemplul tipic de contradicţie între o presă de calitate, critică, credibilă, căutată şi încercările patronatelor de a o supune. Acestea duc la scăderea profesionalismului şi la furnizarea spre consumatori a unui material nesincer, controlat economic şi politic, care duce la scăderea credibilităţii organului de presă.
Vânzările acestuia scad. Intră în criză. Atunci, apar o mulţime de mari teoreticieni deştepţi, care, în loc să se lege de cauză, pornesc de la efect, explicând motivaţiile apariţiei acestuia, modificând cauza.
Aşa începe manipularea. Drew, keep walking! Don’t be afraid. You done the right thing to do.