Nu este obligatia mea sa ascult toate piesele pop lesinate si tocite din lume, ca atunci cand apare una pe mapamond sa-mi dau seama ca este plagiat la alta.
Dar, daca sunt compozitor si ma respect nu transcriu partituri intregi, sau cate patru, opt, 16 masuri la rand din alta piesa consacrata, ca sa particip la Eurovision cu ea, ca ma plesneste Eurosivision Song Contest de toti peretii, de nu ma vad. Ma mai trezesc si cu o mama de proces…
La noi nu este asa, la noi castigi semifinale cu astfel de impostura muzicala. Chestia este cu atat mai premeditata si perversa, daca tinem cont ca nu discutam despre oricine, ci despre Andrei Tudor, compozitor, baiat destept, fiul unui alt compozitor tare de tot, Ionel Tudor, sef de orchestra si jazzman. E de rusine, domnilor…
Dar, daca sunt solist de pop, ca Nico, sunt informat si am ascultat tot, in fiecare an. DC++ mi-e martor, pe el gasesc orice. Caut, gasesc, ascult. Apoi urmeaza secventa de tip: „Andrei, iti multumesc frumos, piesa este superba, de-a dreptul, dar nu cred ca mi se potriveste”. Atat, nimic mai mult. Elegant.
Bun, acum sa trecem de planul „meta” al chestiunii. Urmariti tema expozitiva a lui Vlad Mirita din debut si refrenul, cantat de amandoi, Nico si Vlad, in piesa Pe O Margine De Lume:
Acum ascultati expozitia la pian si refrenul, in piesa La Magia Del Corazon, cantata de David Bustamante si David Demaria. Este vorba nu de asemanare, ci de partitura identica, exceptand ultima nota din masura a cincea (daca o numaram in 4/4), care este un ton mai sus fata de precedenta nota, la Demaria – Bustamante, in timp ce la Nico – Mirita este un ton mai jos fata de precedenta nota:
Cuvintele sunt de prisos, nu mai este nimic de comentat. Este de rusine si atat.