Ironia face ca interviul cu Tolontan apare in ziarul asa-zis „quality”, care conduce topul tirajelor din aceasta categorie si al carui patron este unul dintre marii vinovati ai momentului pentru situatia tragica de azi a printului.
Ironia face, pe de alta parte, ca sambata m-am intalnit cu fostii mei colegi de la Bulina Rosie si am inteles si mai bine marea diferenta de calitate umana dintre ei si actualii slujbasi din presa.
Sa o luam pe rand insa.
Catalin a sintetizat bine faptul ca nu mai producem informatie credibila in presa cotidiana de print. De peste un an, fac rubrica Revista presei (presei cotidiane, care apare si pe print) pentru Ziua Veche si cred ca sunt unul dintre cei care stie cel mai bine cum stau lucrurile.
Imi este jena sa intru pe website-ul Jurnalului National, dupa ce vreo doua luni, la inceputuri, m-am chinuit avan sa gasesc informatie de calitate in aceasta publicatie, care mai are, haida-de! si pretentii ca este cotidian „quality”. Puah…
Cititi sectiunea politica a acestei fituici. E propaganda cu directie si tendinta, de te ingretosezi. Ce faceam la Gardianul lui Aristide Roibu era parfum de tei, inca existau acolo bun simt si moderatie, fata de aceasta continua mitraliera de stiri antiputere si pro-Voiculescu si USL, care este Jurnalul National de astazi.
Aproape la fel de greu ma inteleg cu Financiarul, unde 80% dintre stiri sunt directionate politic si, avand in vedere profilul publicatiei, anunta ca vine apocalipsa fiscala, economica, sociala si, in general, ca Boc este vinovat de genocid, iar Basescu un criminal calificat al natiunii. Diferenta este ca la Financiarul lucreaza jurnalisti care se pot manifesta uneori profesionist, avand in vedere specificul presei economice.
Sa vedem acum ce am gasit mai tare in putinele cotidiane generaliste care mai exista, acum doua nopti, cand am facut revista presei. Daca atat poate presa noastra cotidiana pe print, atunci isi merita soarta cu varf si indesat!
EvZ ne plictisea cu o stire care tot danseaza prin presa romana de vreo luna: 300 de bogătaşi vor fi luaţi la puricat de ANAF
. Neexistand altceva mai de soi, am ales-o pentru titlu.
Daca cea mai tare stire din Romania libera este, in Rezultate finale exit-poll: Chirtoacă a câştigat din primul tur Primăria Chişinăului. Filat aşteaptă mulţumiri, Dodon aşteaptă rezultatele oficiale, ca actualul primar a castigat alegerile din primul tur, cand lucrurile erau discutabile (asa cum e, pe de alta parte, scandaloasa diversiunea Publika TV, ca a castigat Dodon) si era clar ca e hazardat sa se afirme acest lucru deja dupa exit-poll, atunci eu ma las de meserie.
Din Gandul, printre majuscule, bannere publicitare care se deschid singurele ca proastele-n balta si-ncep sa racneasca la cititor si titluri dramatice care nu se regasesc in articole, am reusit sa aflu ceea ce stiam deja de 24 de ore: ca Hagi şi Iordanescu au discutat cu Mircea Sandu preluarea echipei nationale de fotbal.
Ma opresc aici, din bun simt si din dorinta de a-mi proteja confratii. De ce? Pentru ca azi, chiar daca esti in fruntea unei publicatii, nu poti sa te sfortezi ca tembelul tu, competentul, sa dai cinci exclusivitati pe zi, daca subordonatii tai sunt alesi brambura, din cauza ca tot sistemul e corupt si nu alege competentele.
Si astfel am ajuns la marea problema: presa cotidiana de print da afara oamenii competenti si pastreaza loazele. Apoi managerii lu’ Peste Prajit se mira ca se scufunda sandramaua si scad tirajele.
Pai bine, bai Ţară, cum sa nu-ti scada tirajul, cand, dupa ce ca l-ai obligat pe ala, Costica Muncitorul Competent, care-ti aducea zilnic informatie credibila, sa semneze exclusiv pe drepturi de autor, acum il chemi si-i spui ca e concediat?
Pe Bernstein si pe Woodward i-au concediat aia de la Washington Post, dupa ce si-a dat demisia Nixon? Ori, mai bine zis: daca Patriciu era patronul Washington Post si Claudiu Serban manager, Nixon nu ar fi fost niciodata dat jos de la putere si nu am fi descoperit niciodata cata coruptie este in sistem.
Azi, presa romana seamana cu tipul din caricatura aceea, care sta pe marginea prapastiei si sapa avan la indepartarea limbii de pamant tot mai sumare, ce il face sa nu cada inca in prapastie.
Aproape saptamanal apar noi informatii despre jurnalisti competenti care sunt concediati, in timp ce loazele, turnatorii si pipitzele raman pe pozitie. Jurnalistii, in marea lor majoritate, se reprofileaza si parasesc mass-media, in timp ce loazele, turnatorii si pipitzele mutileaza criteriile valorice necontenit, tragandu-si masini de serviciu, vile, salarii grase, facand prozeliti, devenind exemple si reconstruind criteriile valorice.
Astazi, in presa nu mai conteaza sa mergi pe teren si sa aduci informatie in exclusivitate, ci sa stai ca sobolul in redactie, ascuns dupa laptop sau desktop, sa faci jocuri de birou, sa-ti torni colegii la sef, daca e posibil la seful cel mare si sa incepi prin a-i turna pe cei mai competenti, care, pentru tine si pentru el, sunt cel mai mare pericol, pentru ca stiu meserie.
Exista exemple notabile. Un jurnalist care a plecat de la un mare cotidian si-a inregistrat marca identica paginii pe care o facea la acel cotidian, care acum este unul dintre cele mai bine cotate website-uri.
Altul era prea bun investigator ca sa nu fie concediat, ca deranja prin investigatiile sale, apoi si-a facut si el un site si este si el tot in top, facand exact ceea ce nu mai putea sa faca la marele cotidian, cu care s-a judecat pana de curand.
Exemplele pot continua. Bucati din marile cotidiane pe print s-au externalizat complet acum si au devenit chiar mica concurenta pe Internet a acestor publicatii. O alta parte dintre fostii jurnalisti nu mai lucreaza in presa. Unii au plecat fara sa fie dati afara, in schimb, altii au firme sau conduc afaceri de succes.
Iata, printre fostii mei colegi de la Bulina se afla Cristi Mucichescu, ce conduce OMD, ori Bogdan Munteanu, care e managerul unei edituri. E tot media, dar nu mai este mass-media. Pot continua cu o sumedenie de exemple foarte concrete, nume, date, fapte.
Majoritatea celor cu care m-am intalnit sambata nu mai traiesc din presa si nu mai fac presa. S-au difuzat in lumea afacerilor si comunicarii. A pierdut mass-media din Romania din acest lucru? Fara discutie!
Marea greseala a patronilor din presa a fost ca nu au selectat si apoi fidelizat personalul angajat, chiar daca, de-a lungul timpului, in anumite perioade, in unele grupuri de presa a existat aceasta tendinta. Dar trendul destructiv a fost mai puternic si acest lucru se cunoaste acum din plin.
Spre ce ne indreptam? Aceasta este intrebarea. Spre nimic bun, ar fi raspunsul meu. Tot mai putini jurnalisti vor lucra in presa „clasicizata” si tot mai multi fosti angajati ai „mogulilor” vor deveni jurnalisti independenti, ce vor face presa anti-sistem si, daca libertatea presei va continua sa scada, presa eroica.
Acesta este viitorul pe care il prefiguram la inceputul anilor ’90? Nu, desigur. Aceasta ne-am dorit sa ajungem? Probabil ca unii dintre noi nu.