Ancheta de după sinuciderea femeii de serviciu care s-a aruncat de pe bloc a stabilit că nimeni nu e vinovat. S-au respectat toate procedurile, a declarat Raed Arafat.
Aşa, deci să vedem. Să zicem că azi, la prânz, Raed Arafat se urcă pe acoperişul Blocului Romarta din centrul Capitalei, ameninţând că vrea să se arunce, să se sinucidă.
Ce facem noi?
Încercăm să trimitem un negociator bun psiholog acolo, sus, pe bloc, să stea de vorbă cu Raed Arafat, să tragă de timp, să-i explice că are o viaţă-ntreagă-nainte, în care poate să mai facă încă 10 SMURD-uri în 10 state, dacă la asta se pricepe, să înfiinţeze SMURD-uri?
Nu, nici vorbă. Stăm jos şi vorbim prin megafon cu el, urlând animalic, de ce să trimitem pe cineva să-l salveze? Atmosfera din capul omului trebuie să fie cumplită, să-l stimuleze să-şi ia zilele vieţii sale.
Aducem o saltea, astfel ca, dacă omul sare, căderea lui să fie amortizată şi Raed Arafat să supravieţuiască? Nu, nici vorbă, nu aducem nici o saltea, dacă-i trece prin cap să se-arunce şi rămâne în viaţă?
După ce se aruncă, atunci când cade pe caldarâm, ce facem, îi acordăm primul ajutor, în speranţa că poate îl vom salva? Nici vorbă! Îl lăsăm acolo, să moară cu zile, ba îl mai şi mişcăm, să fim siguri că şi-a dat duhul.
Important nu este să-l salvăm de la moarte pe Raed Arafat, ci să respectăm procedurile.