Cam aceasta este diferenta dintre Ioan Duma, organizatorul de anul trecut al Cerbului, si Petre Nastase (foto 1).
Si ceea ce s-a intamplat in introducerea cu oldies but goldies imi demonstreaza ceea ce am spus de mai multe ori: avem voci foarte bune, nu avem compozitori.
Dincolo de aceasta, la subtilitate si amanunt,…
Luminita Anghel a cantat foarte-foarte bine, cu mult respect pentru partitura Tinei Turner si foarte mult bun simt si stiinta de cant,
Leo Iorga a intrat putin sub ton, apoi a cantat bine, de la el din tara, de la trupa Compact,
Marcel Pavel la finalul in forta a cam falfait din voce, etalandu-si insa vocea extraordinara, cu care face orice si care i-a crescut mult in ultimii ani,
Delia mi-a placut, pentru ca o sparge la nas oricand pe Madonna si chiar stie sa cante, inclusiv printre notele din partitura originala, ceea ce nu este deloc usor,
Mita Georgescu a cantat foarte bine, din nou cu mult respect si profunda cunoastere a spiritului Queen, o piesa pe care oricum nu putea sa-i dea clasa lui Freddy Mercury, dar putea sa impresioneze prin bun-simt muzical, asa cum s-au si petrecut lucrurile,
Gabriel Cotabita are o voce cam inadecvata la „My Way”, dar a compensat prin bun-simt si cultura de cant,
Nicola a cantat foarte bine, cu instinct pe genul muzical interpretat, unul pe care nu prea se manifesta ea artistic. Are insa probleme cu vocea, care ii scartaie, poate pentru ca s-a lasat de fumat si inca nu-si controleaza perfect vocea in noile conditii,
Paula Seling a academizat cam prea mult in expozitie, desfacand in bucatele interpretarea la „I will alwais love you!”, piesa lui Whitney Houston, dar si ratand niste atacuri in forta,
Monica Anghel a slabit spectaculos vreo 50 de kilograme si canta de rupe, chiar daca nu prea pricepea ea ce facea Nicu Patoi cu chitara langa dumneaei,
Vlad Mirita a cantat bine, folosindu-si calitatile de interpret de opera, insa a dat vreo doua trei rateuri-chelalaituri,
Aurelian Temisan a cantat, asa cum il stim, canta totul la fel, intr-o cursa de regularitate, intrand in pielea propriei sale miscari de tip brownian
Nico a cantat foarte-foarte bine una dintre piesele dificile ale Aurei Urziceanu, cu un tupeu si o stiinta de cant uimitoare, tintind exact pe sunete, unde trebuie. O singura problema: avem exemplul comparativ al Aurei Urziceanu, care e mai meseriasa. Pacat de fata asta, Nico, care canta la inceputuri jazz si s-a dedat la…
George Nicolescu, sa-i dea Dumnezeu multa sanatate, mi se pare putin cam depasit de evenimente. Canta bine, are voce, dar e cam desuet in interpretare si am impresia ca a ramas putin in urma, fata de cadenta,
Aura Urziceanu… este mult prea meseriasa ca sa mai spun ceva in plus. A facut exact ce-a vrut,
iar Doina Spataru nu mi-a placut, mi s-a parut cea mai slaba.
Totusi, ma intreb: oamenii acestia, cand nu canta locurile comune romanesti, se metamorfozeaza? Un raspuns logic ar fi ca, atunci cand canta un mare hit international au repere despre cum trebuie cantat si isi folosesc tot talentul interpretativ pe care il au.
Dar mai mult si mai mult trebuie sa tinem cont ca nici Andrei Tudor nu poate fi pus langa Quincy Jones, asa cum nici Andrei Kerestely langa Stevie Wonder.