Aseară, am stat de vorbă cu un tip care ar putea fi numit „cârnăţarul titrat”. Vinde cafele şi ţuică într-ulul dintre parcurile Capitalei.
Cârnăţarul titrat are două facultăţi: ASE şi Dreptul. Mai are trei masterate şi un doctorat şi este consilier juridic. În timpul liber, dă jos hainele corporate şi vinde la tarabă ce se vinde prin parcuri iarna.
Cârnaşi cu muştar, ketchup şi castraveţi. Ţuică şi vin fiert, cafea î păhăruţe de plastic. E îmbrăcat în Moş Crăciun, vioi şi vesel, comunicativ şi pus pe şotii.
Nu ştiu cum a venit vorba, dar am aflat toate aceste lucruri. Cârnăţarul titrat are patru copii. Unul dintre ei l-a întrebat: „Tată, eu de ce să mă mai duc la şcoală, dacă ajung ca tine, să vând cârnaţi în parc?„. Omul i-a răspuns: „Să ţii minte că nu e niciodată o ruşine să munceşti„.
România competenţilor refuzaţi şi cârnăţarul titrat
Un cârcotaş ar putea să îmi spună: „Şi de ce te legi de asta? America, mama democraţiilor, este plină de oameni competenţi care nu-şi găsesc locul, care sunt refuzaţi de societate.„.
Nu e chiar aşa. Lumea occidentală este plină de mult mai mulţi oameni competenţi care sunt folosiţi de societate la tot potenţialul lor. Cârnăţarul titrat este un om realizat.
El este (aşa mi-a spus) consilier uridic la o firmă. Face ceea ce face în parc în timpul liber, pentru că are patru copii şi are nevoie de mai mulţi bani, ca săle finanţeze educaţia.
Există însă o mulţime de oameni competenţi care nu sunt folosiţi azi de România. Unii au plecat din ţară şi contribuie la PIB-ul altor state. Sumele reprezentând contribuţia lor sunt ameţitoare: peste jumătate din PIB-ul României.
Aceşti oameni ar fi putut să-şi folosească inteligenţa şi competenţa pentru România, în România.
Studii înalte irosite cu succes
O altă categorie de români competenţi sunt orice altceva decât ce ar fi trebuit să fie pentru ca România să le folosească potenţialul la maximum. Un număr necunoscut de ingineri, profesori, tehnicieni din diverse domenii lucrează ca şoferi pe TIR în relaţia comercială cu statele UE.
Am un amic care este arhitect şi şi-a luat lumea în cap, ducându-se în Finlanda. Altul, regizor de emisie, a plecat în Marea Britanie. Ca şi altul, care este translator de engleză de meserie, cu studii înalte. Aceste studii înalte au costat bani grei România. Ţara i-a investit în Educaţie. Fără rost.
Aceste studii uneori folosesc la spălarea mai îndemânatecă a vaselor în care au mâncat clienţii. Dincolo de frustrarea pe care o încearcă aceşti oameni, pentru România acesta este un potenţial profesional imens pe care ţara nu îl foloseşte.
Pentru dezvoltarea ei. Rezultatele se văd în ţară peste tot. Este îndeajuns să priveşti cu atenţie în jurul tău.