MOTTO ~ Strada Gladiolelor are un trotuar in Bucuresti, iar celalalt in Ilfov. Strada Theodor Sperantia are numerele cu sot pe o parte, iar numerele fara sot pe cealalta parte a Bulevardului Decebal ~
In seara care a trecut, am fost la benzinaria OMV de la Bd. Nicolae Grigorescu, nr. 2, sa scot niste bani gheata de pe un ATM BCR. Cardul meu este de la o alta banca. Pe ecran se vedea un screen saver de auto-promo, asa cum se poate admira pe mii de bancomate ale acestei banci.
Deasupra fantei de introducere
a cardului scria „introduceti cardul”, as usual si un led lumina intermitent cu lumina verde. Am introdus cardul si nu s-a intamplat nimic.
FOTO: The F-T Times
Ca si inainte ca eu sa introduc cardul, scria „introduceti cardul”, iar ledul prezenta lumina verde intermitenta. Am schimbat cateva cuvinte cu doamnele de la magazinul din benzinarie.
Acestea mi-au relatat ca nu este prima data cand ATM-ul da rateuri si ca in alte situatii clientii au sunat la telefonul de urgenta cu care era inscriptionat bancomatul si cardul le-a fost returnat pe loc, cu scuzele de rigoare.
Madam Robotenstein
Am sunat la 021.311.10.01 si am avut neplacerea sa vorbesc cu o doamna programata sa dea raspunsuri-conserva, care imi repeta la nesfarsit ca trebuie sa ma duc maine (adica astazi) la banca mea, pentru a-mi recupera cardul. Ulterior, o doamna amabila de la benzinarie a sunat, tot de pe mobilul meu, la 021.311.02.16. Inutil. Robotul uman repeta aceeasi placa.
Interesant este ca BCR nu a inteles sa investeasca in infrastructura corespunzator. In tot timpul povestii, bancomatul a fost restartat de doua ori si am putut sa vad ca este actionat de o unitate care functioneaza cu un procesor Intel Pentium 4. Modern, nu?
Am intrebat-o pe doamna Robotenstein ce faceam daca eram cu masina si, inainte sa platesc plinul cu cardul, il introduceam in bancomatul fermecat al austriacimei mariei-sale si acesta ramanea plocon acolo.
Ramaneam cu masina in benzinarie pana cand banca mea lua legatura cu BCR Erste, iar aceasta banca isi misca fizicul nepretuit, lua cardul, i-l dadea bancii mele, care in final mi-l dadea inapoi? Daca tot acest du-te vino dura doua saptamani, eu in acest timp ce faceam?
FMI, la cautat de oxiuri
Injuram FMI oare, pentru ca in acest moment cauta bancile de oxiuri pe la partile moi? Sa fie foarte clar: depresiunea globala in care ne aflam a fost provocata de lacomia actorilor marilor piete financiare, in frunte cu cea americana.
Dintre acesti actori, printre cei mai lacomi sunt bancile. Nu bancile de retail ca austriaca Erste, care detine pachetul majoritar la BCR, ci bancile de investitii, ca Merryl Lynch sau Lehman Brothers.
Sa ne intelegem: in Austria, daca un ATM crapa, intr-un sfert de ora un neamt amabil vine si iti inapoiaza cardul, facand temenele in fata ta. Evident ca aici e de vina mentalitatea noastra romaneasca. Acum doua saptamani, mi-am luat niste cizme superbe, italiene, pe care le-am purtat de trei ori. S-au dezlipit. Le-am dus inapoi si mi-am luat banii pe ele. Defapt, Romania, prin actantii sai de azi, se comporta de parca le-ar spune romanilor: „carati-va de-aici odata”.
Bancile acestea, cand a inceput si din cauza lor criza actuala, au avut grija prima si prima data sa puna toata presiunea pe clientii lor la orice: depozite, credite, absolut orice. Astfel au ajuns la performanta ca, dupa doi ani de criza, in timp ce romanii sunt cu buzunarele tot mai goale, prospera.
Sa zicem ca aceasta nu ar fi extrem de grav. Mai grav este ca bancile acum pun cu spatele la zid statul roman in aceasta chestiune, folosind ca parghie FMI, dupa ce o suma uriasa din banii imprumutati de la FMI de catre Romania au fost primiti si mistuiti frumusel de aceleasi banci.
De la criza subprimelor la criza statelor
Si astfel ajungem la planul global al chestiunii. In primavara anului 2009 avertizam ca nu vom iesi din criza pana cand bancile falimentare nu vor fi lasate sa cada. Falimentul este un semn de sanatate economica.
Daca nu lasi sa cada din copac merele putrede si le lipsesti acolo cu pap, pomul se imbolnaveste tot si nu mai ai ce manca din el. Trebuie sa-l tai, e bun de lemne de foc.
Cu o inconstienta crasa, statele au continuat sa alimenteze actorii economici perdanti cu o masa monetara uriasa, peste tot in lumea capitalista, pentru ca acestia sa nu dea faliment.
Bancile de la periferia sistemului capitalist, dar si din inima acestuia au inghitit sume uriase de bani, cu care nu au facut nimic pentru a-si regandi strategiile de business si pentru a-si restructura activele pe care stau, ori costurile interne.
Evident, unele totusi au dat faliment, ori au fost restructurate sau poate inghitite de catre alte banci mai fasnete, dar altele nu au fost lasate sa dea faliment natural si au fost mentinute in viata cu butelia de oxigen.
Incercati sa vizitati sediul unei anumite banci de langa Politia Muncipiului Focsani. Nu este greu de gasit. Veti intra in mausoleul birocratiei bancare romanesti.
In hala principala de la parter, dotata cu aer conditionat (sa nu faca buba birocratii, iarna de la frig si vara de la caldura), sunt insirate pe langa pereti vreo zece birouri. La fiecare birou sta cate un functionar. Sta. Sta. Si sta. Si iarasi sta.
Daca ai o treaba mai complicata, trebuie sa treci pe la toate birourile. Un functionar de la biroul al treilea de pe stanga iti da o foaie, cu care te duci la functionarul de la primul birou de pe dreapta, care pune o stampila si te trimite la al treilea functionar din stanga, de la randul de birouri de vizavi de intrare, care-ti mai da o foaie, si tot asa. Kafka.
Astfel s-a ajuns acum ca criza sistemului financiar-bancar sa se transforme intr-o criza a statelor. Iar noi trebuie sa fim multumiti ca FMI vine in Romania si are tupeul sa ajunga sa discute la Cotroceni, cu presedintele statului roman, despre retroactivitatea aplicabilitatii OUG 50?
Nu ar fi oare corect din partea lui Basescu acum, in atari conditii, sa se faca arici si sa spuna:
„Bine, sunt de acord, aveti dreptate: fara retroactiv. Dar in ultimii cinci ani voi pe comisioane ascunse ati luat de la populatie, conform calculelor noastre, atat. Ia dati voi banii acestia statului roman, ca ne asumam noi responsabilitatea sa le spunem romanilor ca le-am luat cu imprumut niste bani pe timp de criza. Daca vrem, fiecarui pagubit ii emitem frumusel si niste titluri elegante de stat la termen, cu dobanda atractiva, in cuantum egal cu suma furluata de voi, bancile. Si la vedere, nu precum comisioanele voastre ascunse”?
Vorba lui Ion Luca Caragiu, ori poate Toma Caragiale, nu mai stiu sigur: „Din aceasta dilema nu puteti iesi… Am zis!„.