home MASS MEDIA, STIRI DESPRE TELEVIZIUNI Antidezinformare marca RTV. 2. Veridicitatea informaţiei

Antidezinformare marca RTV. 2. Veridicitatea informaţiei

Share

Ideea crocodililor de presă de la RTV, să se rebranduiască România TV, este o probă de impostură. Ca să faci aceasta (să pui numele ţării tale în titulatura televiziunii) trebuie să ai statură profesională.

simplentertainment

Spun aceasta având în vedere ce cretinisme citesc în  acest text consternant, de pe o pagină care seamănă cu o avertizare de la browser că website-ul este virusat. Este, virusul intră în creierul cititorului, care înţelege prostii despre presă, jurnalism şi jurnalişti. Bine că deocamdată crocodilii nu au audienţă.

Deci care sunt, în viziunea reteveilor de presă, regulile informării corecte prin mass-media online? Le vom lua pe rând şi vom comenta, la fiecare în parte, încercând să restabilim realitatea meseriei de jurnalist.

Palmares de presă, alias, credibilitate

Dacă ai dubii referitoare la veridicitatea unor informaţii dintr-o ştire, încearcă să verifici ce mai scris autorul înainte (sic!), să vezi dacă acesta există cu adevărat, şi nu este folosit doar un simplu pseudonim (virgula înainte de «şi» este o mare greşeală gramaticală). Asta dacă articolul în cauza nu este o «anonimă», evident (dacă pui între ghilimele, se înţelege că vrei să spui că numai anonimă nu este)”

Dubiile referitoare la veridicitatea informaţiei nu pot fi înlăturate niciodată prin verificarea palmaresului autorului (un autor poate că a scris 101 articole impecabile şi a 102-a oară intoxică), ori aflând dacă este vorba despre numele din buletin sau un alias de presă. Informaţia neveridică se observă altfel.

Superjurnaliştii de la RTV bat câmpii de-ngheaţă grâul. Ce te faci dacă este vorba despre un tânăr jurnalist începător foarte bun, care a muncit onest şi şi-a făcut treaba la sânge? Vezi că îl cheamă Teodor Tiţa, că n-a mai semnat nimic şi tragi oblonul peste el? Nu e corect, poate că mâine va deveni foarte bun.

Dar ce te faci dacă îl cheamă Ion Cristoiu, ori Cristi Zărescu, ori poate Corina Drăgotescu şi nu a mai scris nimic? Tragi oblonul? Nici vorbă. Principiul este greşit. Orice nume nou poate deveni într-o zi o somitate a presei, un nume consacrat.

citeste si: Antidezinformare marca RTV. 1. Surse

A nu urmări, pe de altă parte, un material de presă, pentru că e scris de un alias este încă o mare greşeală. Cel mai simplu motiv pentru care un jurnalist semnează cu alias este că îi apare de prea multe ori numele într-o ediţie a unei publicaţii. Îl penalizăm pentru pudoare?

Cât despre textele nesemnate… şi aceasta este o pistă falsă pe care ar dori să ne trimită profesorii de presă de la RTV. Există texte nesemnate din motive cât se poate de cuşere.

De exemplu, că autorul lor este protejat de organul de presă, ori că ele sunt un punct de vedere al redacţiei (caz în care pot fi semnate şi REDACŢIA). Da, este adevărat, există texte oribile semnate cu pseudonim sau nesemnate, dar aceasta nu este o regulă uniformă şi ar fi o eroare să credem astfel.

Dacă discutăm, pe de altă parte, despre subiectul generos al credibilităţii unui nume de presă, putem scrie foarte multe lucruri. Mă voi rezuma la două.

1. Credibilitatea jurnalistului este legată fatalmente de credibilitatea organului de presă la care lucrează. Degeaba te cheamă Valentina Pufulescu şi te ştie toată lumea că ai cap, dacă tu scrii în România Mare.

Aşa că este foarte importantă prestanţa organului de presă pentru care scrie jurnalistul, prestigiul acestuia. Acest prestigiu se câştigă în timp. Un post de televiziune poate să se numească şi PBS, şi WTN, şi B2, şi Channel 5, şi RTV, prestigiul său se poate câştiga în timp, prin consecvenţă, profesionalism, seriozitate, echidistanţă şi poate deveni mai mare decât orice fantoşă răsunătoare fără conţinut.

2. Dar credibilitatea jurnalistului mai este dată şi de isprăvile sale. Datorită profesionalismului său, spre exemplu, Adelin Petrişor a ajuns că e atât de credibil, că, atunci când pleacă de la o televiziune la alta, aceasta nu este o carte de vizită bună pentru acea televiziune.

Exemplele pot continua. Astfel a fost într-o vreme Stelian Tănase. Dar credibilitatea unui jurnalist se poate duce pe apa Dâmboviţei (sau Vltavei) în câteva secunde. Cum s-a dus a lui Tănase, care a devenit brusc, pentru mulţi, Stelică.

(va urma)

Share