Nora Noapte, adică Floriana Jucan, scrie un articol despre eliberarea lui Robert Roşu, numit „Eroii de la Înalta Curte”, în publicaţia ultrareacţionară Q Magazine.
„Înalta Curte de Casație și Justiție, prin completul format din judecătorii Rodica Cosma, Ștefan Pistol și Laura Soane, a decis, marți, 23 noiembrie 2021, achitarea și eliberarea din detenție a avocatului Robert Roșu, cu un an în urmă condamnat la 5 ani închisoare de un complet al aceleiași Curți, format din judecătorii Ionuț Matei, Alina Ioana Ilie și Florentina Dragomir”, scrie Jucan.
Mare parte din articol este tehnic, scris în limbaj juridic. Probabil că Floriana Jucan a folosit serviciile unui jurist de meserie foarte bun. Important este că sugestia foto e alta. „Cazul Robert Roşu. Condamnat. Nevinovat”.
Partea concluzivă: „(…) logica juridică veritabilă, iar nu cea patologică a unor magistrați obsedați de dorința strivirii destinelor umane sau supuși comenzilor politice oculte, impune ca în cazul casării unei hotărâri de achitare, cauza să fie trimisă instanței de fond pentru rejudecare”.
Trecând peste ortografia deficitară, înţelegem ce vrea să spună Floriana Jucan. Că magistraţii care l-au condamnat pe Robert Roşu au o obsesie patologică: să strivească destinele umane, ori sunt supuşi comenzilor politice oculte. Nici una dintre aceste afirmaţii nu se susţine factual.
Mai spune autoarea că „(…) asemenea practici abuzive, contrare principiilor fundamentale ale „statului de drept”, ar trebui evitate și printr-o reformă legislativă, de lege lata admițându-se condamnarea numai dacă dubiul nu afectează conștiința nici unuia dintre membrii completului”.
Adică rezolvăm problema: nu poate fi condamnat un inculpat dacă fie şi un singur membru al unui complet de judecată se opune condamnării. În oglindă însă: nu se pune cumva problema, atunci, ca un inculpat să nu fie achitat dacă fie şi un singur magistrat din complet, tot de lege lato, este pentru condamnare?
Acesta este, pe de altă parte, un soi de drept de veto care ar bloca efectiv sentinţele instanţelor. Prin păpuşarea unui magistrat din complet, ne-am întoarce mereu la rejudecarea cauzei, pentru care pleadează Nora Noapte, iar Justiţia s-ar bloca.
Să remarcăm apoi tonul ameninţător din următorul citat (foarte, foarte grav):
Până la asemenea modificări, este limpede că interpretarea completului condus de judecătorul Ionuț Matei în cazul Roșu a fost de domeniul culpei grave. Or, culpa lata dolus equiparatur. Culpa gravă, aceea care nu ar fi comisă nici de cel mai nepriceput magistrat, cât de cât inițiat cu privire la ceea ce înseamnă un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și aplicarea regulii „in dubio pro reo” (în caz de dubiu hotărârea se pronunță în favoarea acuzatului), este echivalentul intenției maligne, a relei credințe. Iar reaua credință exclude eroarea judiciară, pentru care judecătorul nu are a răspunde, ci impune antrenarea răspunderii judecătorului.
Clar, nu? Este ceea ce încearcă de vreo zece ani să facă sistemul corupt: să blocheze Justiţia cu o astfel de atitudine ameninţătoare, menită să intimideze magistraţii, prin diferiţi vectori. As follows:
Ceea ce s-a urmărit a fost crearea, prin abuz judiciar, a unei jurisprudențe care să îngrădească dreptul la apărare al tuturor cetățenilor României, distorsionând natura raportului avocat-client. Punând sub teroare avocații și restrângându-le capacitatea de a apăra drepturile justițiabililor, însăși guvernarea legii, care este de fapt definiția „statului de drept”, a fost pusă în pericol.
Şi, în fine, mai departe:
„completul negru” al celor care l-au condamnat din rațiuni politice pe Robert Roșu trebuie să răspundă pentru fapta lor. Reaua credință n-a plecat la pensie. De astă dată, fapta este prevăzută de legea penală.