Este instructiv să faci aşa, în fiecare zi, cronica zilei precedente prin intermediul minţii pline de sticleţi multicolori a lui Mircea Badea.
Emisiunea „În Gura Presei„, noaptea de 3 spre 4 aprilie 2013, timecode 40:42:
Cetăţeni, dacă dumneavoastră nu faceţi nimic, eu mă pot şi potoli. Din acest punct de vedere mă pot linişti total.
Încearcă cu rudotel. Ni s-a relatat că e bun.
Că eu să dau, cum am dat astă-vară, ture, eu cu o mie de persoane, cu Ghişe-n frunte, când 7,4 milioane de voturi au fost flegmate şi doar o mie de persoane au dat ture la Cotroceni.
Nu ai cum să mituieşti 100.000 de oameni. Nu că n-ai avea 10 milioane de lei, dar logistica necesară…
Dac-ar fi ieşit 100.000, astăzi aveam cu totul şi cu totul altceva. Cu totul! 100.000 dacă ar fi ieşit, şi Europa, şi tot, gata, la revedere, nu mai avea nimeni nimic de comentat şi cu asta – basta. Au ieşit 1.000.
Cam asta e diferenţa între adevărata Piaţă a Universităţii şi mutanţii de acum: în mai 1990, au ieşit zilnic între 50.000 şi 100.000 de oameni, încercând să alunge FSN şi să edifice statul de drept. Băieţii s-au ţinut cu ghearele.
Acum raportul de forţe s-a schimbat: 1.000 de prăpădiţi, reprezentând interesele urmaşilor FSN, cu spatele la zid, sub presiunea Justiţiei, au încercat să dea eu cu roatele-n sus statul de drept. A fost un eşec.
Eu sunt de profesie (agită scoarta cu fulgi, cu care s-a prezentat în faţa Guvernului în plină iarnă), deci eu sunt pă smardoială, nu-i o problemă, uite-le, le am aici, le pun şi m-am dus!
Du-te. Du-teeeeeeeee învârtindu-te! Hai, dispari.
Ieşi afară!
Ponta Ordinară!
Ieşi afară!
Ponta Ordinară!
Aşa, atâta ştii. Să înjuri.
Cât de simplu e? Atât de simplu! Nu-i nimic complicat. Poc! Mai cade unul.
Păi sigur, aşa v-a învăţat Varanul că se procedează. Ei, uite că nu mai merge.