16. Portugalia: Homens da Luta – Luta é Alegria
Niste insi parca adunati de pe strada, care canta ca atare. Nimic supra nimic egal nimic. Dar un nimic atat de total si de spectaculos, incat nu ma pot stapani sa nu-l scot in fata in aceasta postare. Cred ca se intreaba si ei ce cauta pe scena.
foto: dusseldorfeurovision
fotoinfo: “The band already entered the 2010 Portuguese selection with Luta Assim Não Dá(Fight, don’t give up) where they made it to the final but were disqualified for ‘not respecting the rules of the competition”
Inegalabila este preastimata doamna din extrema stanga, care probabil ca tocmai s-a intors de la un miting antiguvernamental impotriva masurilor de austeritate.
Sa-i credem, sa-i intelegem.
17. Lituania: Evelina Sašenko – C’est Ma Vie
Una dintre cele mai complexe creatii muzicale, ca structura melodica si ca tranzitie prin game muzicale, piesa lituaniana este frumoasa si cumva se vrea mai complexa decat poate sa fie, fata de cat de mult duce din punct de vedere componistic in realitate.
Evelina are o voce si o expresivitate minunate, dar aceasta melodie are limitele sale. Chiar daca este demna de a fi remarcata, fata de oboselile cu care vin altii.
18. Azerbaijan: Ell & Nikki – Running Scared
Probabil cea mai reusita, pana acum, dintre melodiile electro-dance pe care le-am audiat. Compozitorul a scris-o in mod vadit inspirat de eposul muzical din care face parte, ca reprezentant de seama, trupa britanica Coldplay. Defapt, trend-ul muzical gen Coldplay face ravagii pe mapamond. L-am vazut acum cativa ani rasarind in Romania, la diferiti compozitori si cantautori. Acum a ajuns in Azerbaijan.
19. Grecia: Loukas Giorkas ft Stereo Mike – Watch My Dance
Un soi de hip-hop grecesc in debut, continua ca un fel de electro-ethno-dance cu accente dramatice pe care numai un grec, departe de tara, in Montana, unde nu se vede nici marea, unde nu se simte mirosul de gainat de pescarus egeean, poate sa-l inteleaga. Sa-l inteleaga ei.