Cel mai recent roman publicat l-am scris în împrejurări inedite întrucâtva. O persoană a contactat editura, cerând un scriitor care să facă un roman din povestea vieţii sale.
foto: penifest
fotoinfo: Pe masura ce presa zilelor noastre decade, organele mass-media devin tot mai mult niste papusi pentru manipulat opinia publica in mainile patronilor lor si a grupurilor de interese din spatele acestora
Este vorba despre o arădeancă emigrată în Austria în anii optzeci, căreia i-a murit unica fiică, în vârstă de 21 de ani, din pricina unei boli incurabile şi deopotrivă a neglijenţei unor medici vienezi.
Am văzut un bun subiect de roman în tragedia femeii şi, astfel, am ajuns să scriu „Ana Maria şi îngerii”, apărută la Editura Cartea Românească, în luna iunie a anului 2010.
Povestea scrierii acestei cărţi, biografiile femeii şi fiicei sale, toată încărcătura dramatică a vieţii lor, felul cum s-au reflectat aceste vieţi în roman şi alte detalii de acest gen au stârnit o brumă de interes în mass-media.
În şase luni de la apariţia cărţii am dat în jur de douăzeci de interviuri în presa cotidiană, culturală, militară şi sportivă. Au apărut mai multe articole despre persoana-personaj a romanului şi despre relaţia mea, ca autor, cu ea.
foto: GSP
fotoinfo: Radu Aldulescu e un boxer printre scriitori. Loveşte la doi-trei ani cu cîte un roman în care povesteşte fără fard despre lumea în care trăim
Am fost chemat la televiziuni de câteva ori. O dată la Ştiri, la TV Cultural, încă o dată pe TV Cultural, într-un interviu de o jumătate de oră cu criticul Daniel Cristea-Enache, şi încă o dată într-un clip de cinci minute pe TVR.
Am mai nimerit o dată, ca musca-n lapte, răspunzând unei solicitări exprese a Doinei Ruşti, într-o emisiune pe Antena 3, a lui Lucian Mândruţă, cu o temă extrem de sugestiv-tendenţioasă: La ce bun cărţile în ziua de azi?, cu public în studio care râde, aplaudă şi oftează la comandă.
Mi-a rămas în minte imaginea amfitrionului conducând discuţia răstignit într-un scaun-fotoliu, cu picioarele întinse, sprijinite pe un teanc de cărţi, propunând doct-ironic diverse utilizări practice ale respectivelor obiecte paralelipipedice, în afară, desigur, de lectură, o îndeletnicire pe cale de dispariţie în România acestor vremuri, tot aşa cum şi scriitorii sunt nişte specimene pe cale de dispariţie, pentru a căror exterminare nu se precupeţeşte, de altfel, nici un efort… citeste tot aici