De cand a fost arestat Nush(tiu cine), tot bate Vantu’. Prin locurile pe unde fumeaza cei din redactie s-a facut brusc frig. Iar pe Realitatea TV, vineri, cel putin, a fost numai caine si circ.
Fara nici o legatura, voi povesti o intamplare, care poate ca este inventata de mine chiar in aceste momente.
Dimineata, la ora 6.14, un telefon suna. Are loc urmatorul dialog.
(Vantu ridica receptorul, cascand de-i trosnesc falcile): Alo, cine e?
(o voce ezitanta, de la celalalt capat al firului): Ma scuzati ca va deranjez, domnul Sorin Ovidiu Vantu?
citeste si: Cele 33 de pagini ale rechizitoriului SOV-Popa (Turcescu)
Da! Cine esti si ce doresti la ora aceasta?
Daca nu va suparati, suntem Politia Judiciara si ne aflam chiar la poarta dumneavoastra. Am dori, daca sunteti amabil si nu va deranjam la o astfel de ora indecenta, sa va facem o perchezitie. Respectuoas va intrebam: ne permiteti sa intram? Putem sa va inoportunam?
Ma, da’ cand v-ati gasit si voi! Asa devreme? Nu puteati sa asteptati pana la ora 9.15 dimineata, sa-mi fac si eu somnul de dictie si ten? Sa va intampin cum se cuvine, cu o cafea!…
Daca vreti, putem sa revenim peste trei ore, domnule. Este bine asa? Va convine? Nu va cerem prea mult?
Hmmmm… Bine, hai, treaca-mearga! Va astept la 9.30!
Ok, asa ramane, stimate domnule si inca odata scuze pentru ora, dar, stiti, serviciul, datoria…
Bine, mai baieti, dar sa nu mai faceti, da?
Desigur, domnu’ Vantu. Sa pregatiti laptoapele, desktoapele si toate documentele compromitatoare.
Da, desigur, o sa ma chinui sa le gasesc pe toate, va astept!