…Nasul (SRS): lumini si umbre… (Alin Fumurescu)

Share

Am descoperit aceste martusiri ale lui Alin Fumurescu intrand pe website-ul lui Tibi Lovin.

Jurnalistul povesteste (si preia de la Dan Badea autodenuntul ca figura de stil) ce chestii crancene facea Sorin Rosca Stanescu odata, la “Ziua”, pe cand FumuCRp - BASESCUrescu era redactor-sef la o editie regionala a acestei publicatii.

Ceea ce pot sa spun este ca am vazut, de-a lungul timpului, cat am lucrat in presa, in diferite redactii, o multime de astfel de porcarii, din partea a diferiti insi, care nu sunt jurnalisti, ci niste infractori printre jurnalisti.

Din pacate, sunt tot mai putini jurnalisti si tot mai multi impostori care fac si asemenea lucruri. Este bine ca aceste porcarii ies acum la iveala. Daca as avea probe, as spune multe.

Nu pot sa o fac, pentru ca nu pot demonstra lucrurile pe care le stiu si tin sa fiu egal in viata cu propriile mele practici care tin de deontologie. Ceea ce pot spune este ca l-am auzit de foarte multe ori pe Sorin spunand, si public, si in discutiile mai putin publice, ca un jurnalist nu poate lua mita, pentru ca nu este functionar public si asa e legea romana.

Era, se vede bine, foarte atent la aceste lucruri. Deci, maestro, acum textul:

…ma stiu cu Nasu’  de prin 1994-5. Ma simt asadar dator de a-l prezenta cu lumini si umbre. Nu era inger. Nu era demon, Era … Nasu’. Am lucrat impreuna la Ultimul Cuvant (isi mai aduce cineva aminte de acel ziar care incerca – si reusea – sa fie occidental?), la Ziua de Nord-Vest, unde eram redactor-sef, si la Ziua.

Santaja pe atunci? Fara doar si poate, dar o facea cu un stil inocent, greu daca nu imposibil de incadrat la “penal”. Amintire de pe strada Campeanu (? Ceva de genul asta, vis-à-vis de Inter) (n.n.: este vorba despre str. Ion Campineanu, pe care a fost initial sediul redactiei “Ziua”).

Ma nimeresc din intamplare (sincer, din intamplare) in biroul  Nasului cu un afacerist transpirat, caruia ii dadusem de urma. Palme umede, atitudine de molusca, tot tacamul. Molusca isi spune pasul. Eu imi spun dovezile.

Nasul se uita la amandoi. E ca rabinul din banc. Amandoi avem dreptate.  “Si”, zice, fara nici o legatura cu aceasta ancheta” – (iar cand spunea asta se apleca peste masa si vorbea ceva mai tare, just in case) “ati fi interesat  intr-o reclama in Ziua?” Molusca zice “cum nu?” Si zice 2000 de dolari. Nasu’ se uita la el si bufneste in ras: “Pai, draga domnule, dumneata iti imaginezi ca 2000 de dolari pot sa iti spele imaginea?”

citeste tot aici, pe VoxPublica (Romania)

Share