Zilele lui Ludovic Orban în fruntea PNL par a fi numărate

Share

Aşa e în politică. Mutările din ultimele zile par să indice faptul că Ludovic Orban nu va mai fi, după congresul din toamnă, preşedintele PNL.

Este şi o nedreptate aici:. Orban este artizanul extragerii PSD de la guvernare, în octombrie 2019. În miştourile infinite ale tuturor (că se întâlneşte la o cafea cu Hunor, când ar trebui să discute sobru, oficial, cu steaguri la colţurile meselor), el a reuşit acest lucru, după foarte multe luni de negocieri. Practic, Ludovic Orban a confirmat în acea perioadă ce negociator excelent este.

Aşa cum ulterior, ca premier al unui guvern minoritar de sacrificiu, a trecut România printr-o criză de o factură nemaiîntâlnită în ultima sută de ani, cu o eleganţă şi o naturaleţe incredibile.

Dar principala caracteristică a lumii de astăzi este că paradigmele se succed cu o rapiditate extraordinară. În momentul primului semnal al rezultatului alegerilor legislative, a fost clar că Ludovic Orban trebuie să se retragă din fruntea Guvernului.

Carnasierele USR PLUS au intrat cu dinţii în plin. Plus factorul UDMR, despre care practic nu ştim cum a jucat, la acest capitol. Este nedrept? Este, dar aşa e politica, iar guvernarea de coaliţie este un exerciţiu democratic avansat tipic statelor cu o democraţie consolidată. În care politicienii, fie ei şi foarte buni, ca Ludovic Orban, sunt sacrificaţi de rotiţele istoriei, care îi toacă, inexorabil.

Era evident, de la numirea premier a lui Florin Cîţu, că viaţa politică internă din PNL va deveni bipolară, iar Cîţu, omul cu banul şi actele normative, va capta aderenţii din rândul celor care îl criticau încă de atunci pe Ludovic Orban, pentru eşecul electoral.

Aşa că PNL s-a scindat în “orbanieni” şi “cîţişti” şi sub catalizatorul anunţatelor alegeri interne din PNL. Iar atunci a început dansul tipic politic.

Florin Cîţu a speculat punctele slabe ale lui Orban: tendinţa acestuia spre compromis politic (fără de care, să nu uităm, treceam pandemia cu PSD la putere, ceea ce ar fi fost un dezastru), care în interiorul PNL s-a metamorfozat în tendinţa acestuia de a capta o parte din trendul conservator PNL-USL.

Ultima expresie a acestei lupte interne este licenţierea lui Alexandru Nazare, de la Finanţe. Că Nazare oricum era cam pe nicăieri, e un fapt. Meritul lui Nazare, pe vremea când a fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, când acesta era condus de Anca Boagiu, a fost că era băiatul bun.

Anume, Boagiu şi Nazare se împărţiseră în “fata rea” şi “băiatul bun”, care o fezandau pe rând pe şefa CNADNR (strămoaşa CNAIR), Daniela Drăghia. Venea Boagioaica şi ţipa la ea un sfert de oră. Peste încă un sfert de oră, o chema Săndel, la el în birou şi îi spunea: “Doamnă, haideţi, nu mai luaţi în tragic, că ne înţţelegem noi”, şi tot aşa.

Astfel, s-au construit vreo o sută şi ceva de kilometri de autostrăzi, lucru care după aceea, pentru că s-a-ntors la putere PSD, care nu a mai făcut nimic, a fost un record notabil. Ieri dimineaţă, primul semnal a fost: Florin Cîţu a decis revocarea lui Alexandru Nazare din funcţie:

După o discuţie cu membrii coaliţiei marţi seara, în care i-am anunţat că am cerut demisia ministrului Finanţelor Publice, acesta a informat că nu doreşte să-şi dea demisia şi preferă să fie revocat.

Astăzi, după încă o discuţie cu membrii coaliţiei, la prima oră, am transmis preşedintelui Klaus Iohannis cererea de revocare a domnului Alexandru Nazare, din funcţia de ministru al Finanţelor.

Primul semnal era, în traducere, următorul: Florin Cîţu spune că toată gaşca e de partea lui şi nici nu se pune problema ca el să aibă soarta lui Sorin Grindeanu. Următoarele declaraţii au confirmat trendul. Nazare:

Premierul mi-a cerut demisia, paradoxal, cu o zi înainte de emisiunea României de eurobonduri, menţionând că, dacă nu demisionez, îmi va cere remanierea. O demisie, înaintea unei emisiuni de eurobonduri, ar fi afectat condiţiile pe care România le-ar fi putut obţine pe pieţele externe, condiţii şi aşa vitrege. (Să fim serioşi, eurobondurile nu puteau fi influenţate de demiterea sau demisia lui Nazare, care oricum a fost butaforie şi ministrul Finanţelor ştia toată lumea că e Cîţu, aşa cum şi de-acum încolo, cu Dan Vâlceanu în str. Apolodor, tot el va fi ministru de facto. Restul e joc politic intra-PNL.)

Ieri, în timpul negocierilor, a revenit cu mesaje telefonice insistând să primească demisia cât mai curând (Să ne înţelegem: un guvern nu este o democraţie decât atunci când se adoptă un act normativ şi când toţi membrii guvernului trebuie să fie în favoarea adoptării, în rest, guvernul este autocraţia premierului).

Imediat cum am finalizat cu succes emisiunea de eurobonduri, i-am răspuns că, după toată munca depusă, rezultatele bune obţinute şi reflectate în execuţia bugetară şi evaluările instituţiilor financiare internaţionale, luând în calcul şi modul în care permanent a apreciat activitatea mea şi a colegilor din Ministerul Finanţelor, nu consider că aş avea vreun motiv sa îmi asum o demisie, atât timp cât am apărat cu onestitate şi bună credinţă interesele financiare ale României.

Şi partenerul principal de coaliţie, Dan Barna de la USR, a mers în vena generală:

Azi, de dimineaţă, la prima oră, (n.n.: Florin Cîţu) m-a sunat şi mi-a spus că îl va retrage pe ministrul Finanţelor, că va cere remanierea ministrului Finanţelor. Cu o zi şi jumătate înainte, mi-a spus că i-a solicitat demisia, cum de altfel a anunţat şi în conferinţa de presă.

Atât. Vorba celor de la The Nice: acceptance. Cel mai simplu şi puternic semnal a fost însă cel dat de Klaus Iohannis, care a acceptat imediat revocarea lui Nazare. În timp ce Ludovic Orban spunea:

Ce m-a deranjat cel mai mult este faptul că a fost invocat acordul meu. Nu a avut nici acordul meu, nici al forurilor statutare ale PNL. De asemenea, ştiţi foarte bine că la şedinţa coaliţiei este adevărat că am fost prezent împreună cu domnul preşedinte Barna, cu domnul preşedinte Hunor şi ceilalţi colegi din coaliţie, dar domnul prim-ministru nu a fost prezent.

Aşa e. Cu abilitatea lui recunoscută, Ludovic Orban spune în realitate astfel: Florin Cîţu l-a demis pe Nazare fără acordul meu. Apoi urmează o frază învăluitoare, din care nu rezultă dacă Cîţu are sau nu acordul lui Barna, Cioloş şi Hunor, pe revocare, dar că nu s-a discutat în şedinţa coaliţiei.

Nici nu trebuia, aşa cum arată o analiză publicată, ce interesant, tot ieri, de Agerpres, despre condiţiile legale pentru revocarea unui ministru de către prim-ministru şi asigurarea interimatului.

Ce urmează? Intrăm într-o eră politică a confruntării mai pronunţate intra-coaliţie, pentru că Florin Cîţu e un tip mai zdruncinat şi radical decât Ludovic Orban. E de prefigurat că Florin Cîţu va dori să treacă la unele reforme mai radicale, ceea ce va duce la o acutizare a propagandei PSD şi a reacţiilor viscerale ale membrilor şi adepţilor extremiştilor AUR.

Interesant este dacă această epocă va duce la galvanizarea electoratului liberal, pentru că altfel, dacă exigenţele acestuia nu vor fi satisfăcute în sfârşit, în 2024 PSD revine la putere. Ceea ce ar fi dramatic pentru România.

Una peste alta, Klaus Iohannis pare să spună, de la Cotroceni: “Gata cu învăluirile, e timpul pentru o terapie de şoc”.

Share