Ceea ce se intampla acum era de asteptat. Kosovo si-a declarat independenta. Este vorba despre o minoritate de etnici albanezi musulmani, care au indice democrafic net superior celui al sarbilor. Albanezii musulmani au devenit, in timp, majoritari in aceasta regiune traditionala, pe care sarbii o considera ca facand parte din istoria poporului lor.
La Kosovo Polje (Campia Mierlei), pe 15 iunie 1389, alianta boierilor sarbi a invins o armata a Imperiului otoman, afirmand pentru prima data vointa nationala a acestui popor slav. Sarbii nu vor renunta niciodata la acest teritoriu. Intreaga poveste poate fi citita in amanunt aici.
Acesta este numai unul dintre primele episoade foarte sangeroase din istoria sarbilor. Am fost in Republika Srpska, la Banja Luka, acum aproape doi ani, in plina sarbime bosniaca.
Am discutat cu dirijorul si cu membrii Corului Jedinstvo (trad. lb. sarba: Tinerimea), fondat acum mai bine de un secol, din acest oras, orice, numai despre politica si razboi nu.
Totusi, din cand in cand venea vorba firesc si despre aceasta, cateva cuvinte, scurte flash-uri, pentru ca era de-ajuns sa te plimbi pe strazi ca sa vezi ce a fost.
Atitudinea sarbilor, cand este vorba despre aceste lucruri, este sobra si hotarata si nu are nicio legatura cu huliganismele galeriilor de ultrasi ale echipelor de fotbal din Belgrad, care seamana cu ultrasii nostri.
Parerea mea este ca nebunia va reincepe. Sarbii nu vor renunta. Suntem acum in stadiul de initiere.
Pe de alta parte, ceea ce se intampla acum cu comunitatile maghiare din Serbia, Slovacia si Romania este foarte grav. Scriu aceasta, distantandu-ma insa de extremistrii nostri, care au diabolizat realitatile despre care acum este foarte greu sa vorbim in Romania si au adaugat la acestea o multime de aberatii. Ungurii sunt niste oameni extrem de civilizati si de treaba.
Faptul ca nu vorbim fatis azi despre astfel de lucruri poate fi interpretat insa in diferite feluri. Eu cred ca de data aceasta este un semn al maturitatii noastre, macar din acest punct de vedere, pentru ca a vorbi despre ce vor cu adevarat liderii extremisti ai secuilor si ce sunt obligati sa spuna, in aceeasi nota, intr-un an electoral, liderii UDMR, este ca si cum am pune gaz pe foc.
Practic, eu cred ca la un moment dat nu va mai conta cine gandeste iredentist si cine vorbeste doar astfel. Sub presiunea iredentismului, ieri liderii maghiarilor cereau autonomie culturala, azi cer autonomie teritoriala si sa primeasca dreptul la autodeterminare, maine isi pot proclama independenta. Scopul este acelasi, si in Serbia, si in Slovacia, si in Romania: edificarea Ungariei Mari.
Ce conteaza ca granitele ar putea sa devina pe viitor, in interiorul UE, invizibile sau foarte discrete? In mintile extremistilor maghiari, apropiati de Szent Korona si de celelalte miscari de dreapta sau extrema dreapta, exista in continuare granite si ele trebuie schimbate. Precedentul exista. El acum se numeste Kosovo.
Numai un orb nu vede azi acest lucru.