Din momentul în care Crin Antonescu şi PNL au părăsit fosta USL, liderul acestui partid şi ceilalţi exponenţi ai săi trebuiau să facă penitenţă pe dreapta, pentru a fi reacceptaţi de electorat şi reprimiţi în familia acestor politicieni.
Trebuiau să recunoască public, făţiş, faptul că au participat, începând din iulie 2012, la o lovitură de stat, că în ultimii ani au fost o frână în calea dezvoltării României, înainte şi după ce au ajuns la guvernare şi unii dintre ei ar fi putut să facă un pas în spate, chiar mai mulţi.
Acest lucru, cel puţin deocamdată, nu se întâmplă. Credem că motivul este incapacitatea acestor politicieni să-şi recunoască greşelile. Faptul era, de altfel, previzibil. Am explicat aici că acest comportament politic al PNL trimite partidul pe extrema ultrareacţionară a politicii româneşti.
Azi, liderii PNL au un discurs aproape echivalent cu acela pe care îl avea expresia extremistă regăţeană a FSN, de la începutul anilor 90 (mai exista una ardeleană, cupla PUNR – Vatra Românească), PRM-ul lui Vadim Tudor. Izolarea PNL este vizibilă şi, dacă partidul continuă pe acest drum, poate deveni dramatică.
Crin Antonescu şi ceilalţi lideri ai PNL spun, răspicat, repetat:
„PNL a ieşit de la guvernare pentru a duce la îndeplinire programul USL, de care PSD s-a dezis, înţelegându-se cu Traian Băsescu. Eu (strigă Crin Antonescu din toţi bojocii) am fost cel mai înverşunat adversar al lui Traian Băsescu. Rămânem criticii lui Traian Băsescu şi ai metodelor sale, care afectează statul de drept.”
Practic, această declaraţie repetată a lui Crin Antonescu şi a liderilor PNL este pentru partid un dezastru, o nenorocire. Degeaba strigă Crin Antonescu că, punctual, când a venit vorba despre iniţiativa amnistierii PNL a fost împotrivă.
Cât timp vorbesc contra lui Băsescu şi reafirmă că ei vor să ducă la îndeplinirea, ca hardliners-i, a programului USL de îngenunchere a statului de drept, spun electoratului de dreapta astfel:
„Nu ne votaţi, suntem de extracţie extremist-antieuropeană.”
Efectul acestui discurs repetat insistent de vectorii de imagine ai PNL, în frunte cu Crin Antonescu, este dezastruos şi asupra electoratului USL de la 9 decembrie 2012. Acesta se duce spre PSD, părăsind, în intenţiile de vot, PNL.
PNL se află deci între două pietre de moară foarte tari: electoratul Stângii (adică al PSD), care îl părăseşte, şi electoratul Dreptei, pe care nu îl recâştigă de partea sa. Pentru că problema, credem, se pune astfel: cât electorat de dreapta antieuropean, contra statului de drept şi anti-Băsescu avem în România?
Aproape deloc. E drept, oameni neatenţi la fenomenul politic, care nu pricep ce se întâmplă şi sunt păcăliţi, da, dintre aceştia există. PNL parcă îşi doreşte însă ca în aceste luni să facă tot ce poate pentru a-şi subţia pe cât posibil acest electorat.