Taiwanul, un cvasialiat al Statelor Unite, reprezintă pentru Beijing o amenințare comparabilă cu aceea a Ucrainei, pentru Rusia.
Aspirațiile democratice ale ucrainenilor și dorința lor de a adera la Uniunea Europeană l-au împins pe Vladimir Putin să lanseze o invazie,
Președintele taiwanez și liderii chinezi sunt de acord asupra unui punct: Taiwan nu este Ucraina. Din păcate, consensul se termină aici.
Pentru a-și liniști compatrioții, președintele Tsai Ing-wen le-a explicat, începând cu 23 februarie, că, „în ceea ce privește factorii geostrategici, geografie și [din cauza] importanței rolului nostru în lanțurile de aprovizionare, situațiile din Taiwan și Ucraina sunt fundamental diferite.
Pentru China, aceasta nu este o problemă.
„Cea mai importantă diferență este că Taiwanul este o parte integrantă a teritoriului chinez, iar problema Taiwanului este în întregime [o chestiune care ţine de] afacerile interne ale Chinei, în timp ce problema Ucrainei este o dispută între Rusia și Ucraina, care sunt două state distincte”, a amintit recent Wang Yi, ministrul Afacerilor Externe chinez.
O diferență deloc liniștitoare.
Dacă într-o zi China va ataca Taiwanul, va face acest lucru, în mod paradoxal, în numele suveranității și integrității sale teritoriale, și va refuza orice amestec ONU în „treburile sale interne”.
În mod similar, Taiwan fiind exclus din ONU, insula nu va putea apela la Consiliul de Securitate sau la Adunarea Generală a Națiunilor Unite.
„Cu toate acestea, un atac din Taiwan ar destabiliza strâmtoarea și ar constitui o amenințare la adresa păcii regionale, chiar mondiale și, prin urmare, ar putea, în ciuda tuturor, să facă obiectul unor rezoluții la ONU”, se gândește Jean-Pierre Cabestan, sinolog la Hong Kong. Universitatea Baptistă, citat de Le Monde.
O altă diferență: Xi Jinping nu este Vladimir Putin. Până acum, președintele chinez s-a arătat a fi mult mai puțin cald decât vechiul său prieten rus.
El continuă să vorbească despre o „comunitate a destinelor comune pentru omenire”, iar propaganda insistă că China este o putere pașnică.
De fapt, în afară de un război-fulger, care, întâmplător, a eșuat, în Vietnam, în 1979, Armata Populară de Eliberare nu a efectuat nici o altă ofensivă notabilă, chiar dacă Beijingul menține tensiuni în mediul său geografic imediat apropiat.
Cu toate acestea, luarea deciziilor este la fel de opacă, la Beijing, ca si la Kremlin si nimeni nu poate exclude ca Xi Jinping să facă un punct de onoare din a-şi îndeplini, inainte de a pleca de la putere, ceea ce el a descris drept „o misiune istorică”.