comentariu de George Friedman, 1 aprilie
Statele Unite ale Americii nu este foarte clară în ceea ce vrea de la ruși. În parte, vrea să creeze o democrație constituțională în Ucraina. Rușii de fapt nu se opun doar ca Ucraina să adere la NATO sau UE, ci sunt de asemenea conștienți de faptul că a construi o democrație constituțională în Ucraina e o întreprindere dificilă și, eventual, inutilă. Ei știu că guvernul actual de la Kiev este construit pe nisipuri mişcătoare, economic și social.
Există părți ale Guvernului SUA care sunt preocupate că Rusia va deveni hegemon regional, sunt alte părți ale Guvernului SUA încă obsedate de Orientul Mijlociu, ce văd rușii ca pe nişte pretendenți în regiune, în timp ce alții îi văd ca pe nişte potențiali parteneri.
Așa cum se întâmplă uneori, în Statele Unite există o diversitate ideologică și instituțională complexă. Departamentul de Stat și Departamentul Apărării rareori văd ceva în același mod. Diferite birouri ale fiecăruia au opinii concurente, iar apoi este Congresul. Aceasta face ca SUA, în unele moduri, să fie la fel de dificile în negocieri ca şi europenii . Dar această diversitate de opinii deschide, de asemenea, oportunități de manipulare în cursul negocierilor.
Totuși în cazuri de cea mai mare importanță națională, indiferent de diversitatea viziunillor, în cele din urmă președintele sau o altă figură dominantă poate vorbi cu autoritate. În cazul de faţă, se pare a fi Kerry cel care, cu punctele de vedere divergente privind drepturile omului și politica de putere acţionând asupra sa, poate vorbi coerent şi poate crea un acord instituţional, ca să genereze o coaliţie, la Kiev şi în Europa, care să accepte o înţelegere privind situaţia delicată în care e Ucraina.
Rusia a suferit un regres masiv după ce fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici a căzut. Kremlinul a acționat nu atât de mult pentru a schimba înfrângerea în victorie, cât mai curând ca să modifice percepția asupra puterii sale. Puterea Moscovei este reală, dar totuşi insuficientă pentru a contracara direct evenimentele de la Kiev.
Putin va trebui să utilizeze slăbiciunea economică a Ucrainei şi fragmentarea sa politică, pentru a încerca să-și reafirme poziția. Pentru aceasta, are nevoie de o soluție negociată şi speră că aceasta va fi favorizată de evenimente. Pentru a avea acea soluție la îndemână, Moscova are nevoie de un partener important de negocieri. Statele Unite este singurul partener disponibil.
Statele Unite ale Americii nu sunt gata să admită că au intrat într-o perioadă în care concurența cu Rusia va fi un element definitoriu în politica sa externă. Logica politică internă americană nu este acum axată pe Rusia. Interese birocratice interne nu sunt aliniate la această paradigmă.
Există o idee care circulă, conform căreia nu este în interesul SUA să pună capăt crizei din Ucraina, ceea ce ar permite Rusiei să pătrundă în sistemul corupt ucrainean, să submineze puterea, pentru ca aici mediul competiţional în curs de dezvoltare să dispară înainte să funcţioneze cu adevărat. Dar Statele Unite nu sunt încă pregătite să gândească în termeni de slăbire a Rusiei. Având în vedere relativa izolare a SUA, amânarea unei dicizii nu e o idee rea.
Prin urmare, negocierile arată existenţa unei promisiuni. Mai important, rușii ne-au arătat acum modul în care încă funcționează lumea: când ceva trebuie să se realizeze, numărul pentru apelul de urgenţă este încă în Statele Unite ale Americii .