Advice: click to enlarge the photos. Beautiful surprises waits for you!
Nu sunt un surfangiu de comentarii la postarile de pe site-urile de presa, indiferent daca ele sunt bloguri sau website-urile unor publicatii.
Daca articolul lui Cornel Nistorescu despre Ion Ratiu ar fi avut jumatate comentarii favorabile – jumatate nefavorabile, as fi trecut cu vederea ceea ce se intampla in subsolul unui text de altfel scris destul de bine, asa cum am mai explicat.
Insa in aceste comentarii se petrece un fapt dramatic: 90% sunt anti-Nistorescu si revarsa toata frustrarea cititorilor, eclipsand tema cel putin aparent generoasa tratata de jurnalist: amintirea unui mare senior al politicii. 10% sunt pro-Nistorescu, dar in realitate sunt mult mai putini cei care le posteaza si incearca, fara argumente, sa faca mult scandal.
Am vazut genul acesta de activitate din partea apropiatilor lui Nico, in timpul scandalului plagiatului de la Eurovision, pe forumul TVR. In locul lui Cornel Nistorescu, as spune „pa” ziarului Cotidianul inca de maine. Inca de azi! Inseamna ca nu sunt dorit si, prin lipsa mea de popularitate, pot ingropa de tot ziarul acesta. Cand vii, trebuie sa stii si cand anume sa pleci.
Pana la ora la care scriu aceste randuri, au fost postate 62 de mesaje. Eludand comentariile cu continut jignitor, cu care nu sunt de acord, indiferent de ce anume transmit ele, voi reda textul ultimului comentariu, de la ora 23:18, de pe 1 august:
Realitatea-Catavencu si-a pierdut credibilitatea si odata cu ea si audienta. Trustul e pe faras, se simte de la o posta nervozitatea si disperarea jurnalistilor care au mai ramas.
Nistorescu este solutia de avarie, nu are credibilitate, toata lumea il injura, deci poate da in Basescu in liniste. Daca tot e faliment, trustul ne poate arata adevarata fata pe care o are, adica a lui Sorin Ovidiu Vantu!
Ok, hai sa vorbim putin si despre aceasta fata a lui Sorin Ovidiu Vantu. Intr-o zi, am fost sunat de un amic de la Curentul (pe cand Vantu rasese de pe fata pamantului „Tineretul Liber” si reinfiintase editia postbelica a ziarului lui Pamfil Seicaru, pentru ca, dupa aceea, fara nici un fel de respect pentru marca, sa vanda mai departe).
Inainte sa raspund, m-am uitat pe display-ul mobilului, pentru ca nu intelegeam: de unde Dumnezeu sunt sunat? De pe planeta Marte? L-am intrebat pe amicul meu de ce, daca ma suna de la „Curentul” din redactie, apar atatea numere si semne pe telefonul meu, insiruite frumos pe doua randuri.
Am primit un raspuns consternant: „Este instalatia de ascultare”. Intr-adevar, toate telefoanele date de pe centrala „Curentul” erau supravegheate ca pe vremea lui Ceausescu, iar lucrul acesta era cunoscut de catre toata lumea. Mi-e scarba de aceste lucruri, dar ele trebuie cunoscute azi.
Repet: aceste lucruri trebuie stiute. La un moment dat, in redactie a iesit scandal, pentru ca niste tipi mai dusi pe la Minitehnicus pe-acas’ au descoperit ca telefoanele mobile de serviciu (niste Sony lungi, paralelipipedice, negre) au in ele incorporate microfoane dedicate, pentru ca toate discutiile de pe ele sa fie de asemenea ascultate.
„Curentul” facea suplimente dedicate, pe toate domeniile. SOV are obsesia aceasta a suplimentelor tematice. Si la „Cotidianul”, si la „Business Standard” a facut acest lucru. Jurnalistii se duceau prin tara, in echipe combinate, pentru aceste suplimente. Intr-o buna zi, s-a aflat ca in fiecare dintre aceste deplasari unul dintre cei care mergea in oricare dintre aceste echipe era informator, angajat la firmele lui Vantu.
Voi incheia aici cu un alt comentariu, din subsolul aceluiasi articol in memoriam Ion Ratiu scris de Cornel Nistorescu (crosetele imi apartin):
Daca Ion Ratiu ar fi citit abjectiile pe care le-ai debitat in ultima vreme, Nistorescule, eu cred ca nu ar mai fi dat nici macar doi bani pe tine! Ion Ratiu se rasuceste in mormant, stiind ca ziarul fondat de el a ajuns pe mana lui Sorin Vantu(…). Iar invocarea lui Ratiu, in gura/pana ta este de-a dreptul o blasfemie!(…)