home MASS MEDIA, POLITICA STAREA PRESEI: Carlo Gesualdo, Cornel Nistorescu & Co.

STAREA PRESEI: Carlo Gesualdo, Cornel Nistorescu & Co.

Share

Stiti ce spune aici Carlo Gesualdo, in acest madrigal superb? “Cum suspin in van”… Carlo Gesualdo, print de Venossa, conte de Conza, cunoscut ca Gesualdo da Venosa (n. 8 martie 1566 – m. 8 septembrie 1613), a fost un compozitor italian, cantaret la lauta si nobil de la sfarsitul Renasterii.

Ii ascult muzica superba si ma gandesc la Cornel Nistorescu, un fost mare jurnalist. Ati auzit de el? Eu da, il respectam enorm. Am admirat odata scriitura sa, ca si curajul manifestat in toti acesti ani. L-am dezaprobat uneori, dar l-am respectat.

Sunt capabil, ca orice intelectual, de viziuni si sentimente complexe fata de cei din jurul meu. Nu ca Ion de la Popleaca, cel care cand isi iubeste nevasta isi bate copilul, iar cand ii indrageste pe amandoi isi bate cainele.

Carlo Gesualdo este faimos pentru madrigalele sale extrem de expresive, care folosesc un limbaj cromatic ce nu a mai fost pus in partitura de alti compozitori pana in secolul al XIX-lea. De asemenea, este celebru pentru a fi autorul celor mai notorii crime din istoria muzicii.

In anul 1586, Gesualdo s-a casatorit cu verisoara sa primara, Donna Maria d’Avalos, fata marchizului de Pescara. Doi ani mai tarziu a inceput povestea de dragoste dintre aceasta si Fabrizio Carafa, Ducele de Andria. Evident, ea a fost capabila sa tina secreta aceasta relatie fata de sotul ei timp de doi ani, chiar daca existenta acestei relatii extraconjugale era un secret Polichinelle.

Exista unele secrete Polichinelle in lumea jurnalistica. De exemplu, noi, jurnalistii, stim despre confratii nostri mai mult sau mai putin notorii tot felul de lucruri. Unele nu merita sa fie cunoscute de opinia publica. Altele da, dar nu avem probe, jurnalistic vorbind. Daca ne respectam si ne iubim meseria, nu le facem publice.

Pe 16 octombrie 1590, la Palatul San Severo din Neapole, cand Carlo Gesualdo ar fi trebuit sa se afle la o vanatoare, cei doi indragostiti nu au fost destul de precauti. Gesualdo a aranjat cu servitorii sai sa aiba copii de lemn ale cheilor palatului, astfel incat sa intre si daca portile erau inchise.

A revenit, i-a prins in flagrant delict pe indragostiti si i-a ucis pe amandoi, apoi le-a mutilat corpurile in fata palatului, ca sa vada toata lumea. Fiind nobil, era imun la orice proces, dar nu la acte de razbunare, asa ca a fugit la castelul sau de la Gesualdo, unde era in siguranta de rudele celor ucisi.

Nu voi insista asupra detaliilor macabre. Cei care se uita la filme care pornesc de la acest gen de scenariu, el i-a prins pe ea si pe iubitul ei si i-a ucis pe amandoi, ar trebui sa stie care e sursa de inspiratie a unor regizori.

S-a spus ca aceasta nu a fost singura crima a lui Carlo Gesualdo.

Generatia de jurnalisti din care face parte Cornel Nistorescu este vinovata de crima de a fi ucis chiar organele de presa pe care le-au nascut si pentru care au muncit cu extrem de multa pasiune.

Am lucrat cu si am invatat meserie cu toptanul de la oameni precum Sorin Rosca Stanescu, Horia Tabacu, Mihnea Vasiliu, Christian Mititelu & o echipa intreaga de jurnalisti exceptionali si oameni deosebiti de la BBC. Sunt oameni care isi merita locul cu prisosinta in orice istorie a presei romane.

Sunt glorii ale acesteia. Am avut maestri ca Dumitru Tinu, CT Popescu, Lelia Munteanu, Attila Vizauer, Dan Spanilly, Constantin Stan, Sanda Aronescu, Mircea Suciu, Dan Mucenic si as putea continua pana maine astfel. Am un respect foarte mare pentru acesti oameni si nu voi uita acest lucru niciodata. Le-am iertat de mult timp toate magariile pe care mi le-au facut sau pe care le-au facut unii dintre ei.

I-am inteles, sunt oameni si pot gresi. Ceea ce nu pot intelege si nici ierta este crima pe care au facut-o, ucigand presa romana. Carlo Gesualdo si-a murdarit muzica sublima, minunata, divina cu doua sau mai multe crime. Ai nostri jurnalisti de frunte si-au ucis rodul muncii, din cauza lacomiei lor.

Va trebui sa invatam din greselile lor si, daca ne va ajuta Dumnezeu si vom avea putere, sa mergem mai departe. Continuand sa ii respectam ca pe maestrii nostri in ale jurnalisticii, insa fara sa uitam greselile pe care le-au facut ei. Ca sa nu le repetam.

Share