Rusia a intrat în criză de rachete, aşa că a început să folosească în Ucraina rachetele sol-aer S-300, pentru ținte terestre. Jenant.
Ucraina anunță că Rusia folosește în prezent rachetele sale sol-aer cu rază lungă de acțiune S-300, pentru a ataca ținte terestre din Ucraina.
Vitali Kim, guvernatorul regiunii Mykolaiv, este cel care a precizat că Rusia utilizează rachete S-300, fără a preciza ce versiuni sunt folosite.
Rusia operează atât seria S-300P, pe șasiu pe roți 8×8, cât și S-300V, care folosește un șasiu pe senile și care oferă o capacitate îmbunătățită de rachete antibalistice.
Kim spune că 12 rachete au fost lansate de S-300, în atacuri terestre, vizând regiunea Mykolaiv, dar el mai notează că, în ciuda faptului că rachetele au fost dotate cu ghidare GPS, ele rămân imprecise.
Rachetele utilizate în seria S-300P au sisteme de ghidare inerțială, cu actualizări furnizate prin legătură radio și, pentru faza terminală, ghidare radar semiactivă, precizează The Drive.
La începutul anului 2011, regimente din cadrul Forțelor Aeriene Ruse și al Forțelor de Apărare Aeriană, din Districtul Militar de Est, ar fi efectuat manevre, în timpul cărora cinci rachete S-300 au fost trase asupra unei simulări de „formațiuni armate necunoscute”, care a fost complet distrusă.
În ceea ce privește motivul pentru care Rusia pare să folosească acum S-300, pentru a ataca ținte terestre în Ucraina, acest lucru este oarecum neclar.
Pe de o parte, ar părea să indice o lipsă de armament mai adecvat, inclusiv rachete cu ghidare de precizie.
Într-adevăr, o parte din motivul pentru care armata rusă a exersat folosirea S-300 pentru atacuri terestre, în ultimii ani, este relativa raritate a rachetelor tactice sol-sol, cel puțin în comparație cu nivelurile din timpul Războiului Rece.
Între timp, încă de la începutul războiului din Ucraina, au existat informații, inclusiv din partea Pentagonului, potrivit cărora stocurile Rusiei de rachete cu rază lungă ar fi pe terminate, în special cele mai moderne rachete de croazieră de atac terestru, lansate de pe bombardiere, precum și de pe nave de război de suprafață, submarine și lansatoare terestre.
În același timp, înlocuirea acestor tipuri de rachete a devenit mai dificilă. Nu numai că sunt scumpe, dar efectul sancțiunilor împotriva Moscovei îngreunează aproape sigur obținerea anumitor componente critice.
Este foarte posibil ca aceste considerente să fi condus de asemenea la decizia Rusiei de a utiliza rachete de tip Kh-22 (sau echivalentul lor modern Kh-32), lansate din aer, împotriva țintelor de pe uscat, lucru pentru care aceste rachete nu sunt cele mai potrivite.
Pe de altă parte, este posibil că S-300 să fi fost introdusee în acțiune, împotriva țintelor terestre, cel puțîn parțial din motive practice.
Dacă o țintă se află în afara razei de acțiune a artileriei standard, iar o baterie de apărare aeriană S-300 se află în raza de acțiune, ar putea avea sens să o ataci prin aceste mijloace, mai degrabă decât să apelezi la un atac cu rachete de croazieră, mai costisitor.
Nu numai că racheta de croazieră de atac terestru ar trebui să parcurgă o distanță mai mare, pentru a lovi ținta, dar ar face acest lucru zburând mai încet și ar dura mult mai mult timp, pentru a intra în acțiune.
Rachetele balistice cu rază scurtă de acțiune Iskander-M ale Rusiei sunt de asemenea arme care probabil că se află în scădere și sunt de mare importanţă, menținerea unui stoc minim fiind o problemă strategică.