home POLITICA Românii şi “anarhia” poloneză

Românii şi “anarhia” poloneză

Share

Când au renunţat să-i mai susţină pe comuniştii polonezi, sovieticii au afirmat că polonezii sunt un popor anarhic şi că ei nu-şi mai asumă controlul acestora. Cuvântul-cheie în această poveste este “control” şi defineşte falsa extremă “anarhie”.

Polishsite

Ceea ce pentru polonezi era normalitate pentru sovietici era un semn de anarhie: a-ţi umple vara portbagajul la versiunea poloneză Fiat Polsky a Fiatului 126s Napoli cu tot felul de fleacuri de contrabandă şi a pleca hai-hui, spre litoralul românesc şi bulgăresc, fără a şti exact unde vei înnopta; a face halte de somn în cort, pe traseu, unde câteva astfel de maşini improvizau rapid un talcioc, unde se vindeau tot felul de bazaconii, de la brichete şi încălzitoare electrice pentru ceai la piepteni şi gumă de mestecat nemţească de contrabandă; a pleca a doua zi şi seara alţi polonezi improvizând acelaşi talcioc ad-hoc fix în acelaşi loc.

Aceşti oameni formidabili, după ce le fusese măcelărită la Katyn de către ruşi crema intelectualităţii, după ce fuseseră călcaţi în picioare, comunizaţi, subjugaţi politic, cultural şi economic, îşi păstraseră independenţa.

Făceau greve halucinante încă din anul 1956, în Gdansk şi Gdynya, aveau un sindicat anticomunist ce lucra la vedere, iar preoţii lor predicau în biserici contra comuniştilor.

Lucrurile nu mai puteau continua astfel. URSS nu mai avea atunci forţă să reziste. Uniunea Sovietică nu mai putea controla acest popor decât dacă ar fi stat cuminte-n băncuţe, unde-i era sortit. Nu a fost cazul.

Pilda e ilustrată de o comparaţie. 22 de ani după Revoluţie, românii sunt un popor imposibil de controlat. Unii au domiciliul în acte în România şi trăiesc aiurea prin lume.

Alţii au domiciliu în străinătate şi deţin proprietăţi în Focşani, Bacău sau Sibiu, cumpărate din banii câştigaţi acolo unde trăiesc, în Italia, Spania sau Marea Britanie.

Sunt ei români? Evident. Au carte de identitate românească? Fără discuţie. Sunt pe listele electorale? Normal. Au dreptul să voteze? Desigur. O fac? Este exact treaba lor. Este normal acest lucru? Fără nici o putinţă de tăgadă, aşa este normalitatea.

Pentru Cabinetul Ponta, această situaţie înseamnă anarhie, pentru că o parte foarte mare dintre români nu mai poate fi controlată economic şi astfel şi politic. Nu mai poate fi electorat captiv, căruia îi spui: votaţi-ne, că vă dăm un kil de mălai şi jumătate de miel de Paşti.

Atunci, au decis aceşti domni, dacă nu se mai poate acest lucru, aceşti români trebuie eliminaţi pe cât posibil din corpul electoral românesc activ, aflat pe liste.

Este o iniţiativă tembelă, care are doar parţial legătură cu soarta acestui referendum şi mai curând e legată de viitoarele scrutine, de care USL se teme tot mai mult, pe măsură ce pierde teren.

Cabinetul Ponta a început de câteva săptămâni o operaţiune de elasticizare a acestui corp electoral aşezat ganglionar în România şi în afara graniţelor ţării.

În funcţie de interesele sale, USL vrea să ne reducă acum ca număr, după ce a dorit să ne cheme în număr cât mai mare la un scrutin prin care noi, românii, să legalizăm raptul început în 3 – 6 iulie.

Problema Executivului este însă că acest elastic nu mai poate fi rupt. El le sare zilnic în nas, peste ochi, peste buze acestor oameni depăşiţi de istorie.

Share