Pe 31 decembrie 1999, Boris Nikolaievici Elțin l-a numit preşedinte interimar pe Vladimir Vladimirovici Putin, până la alegerile din 26 martie 2000. Când Putin a fost ales preşedinte. Încă de la alegerea sa, Putin ştia foarte clar că Rusia nu va depăşi niciodată tehnologic lumea occidentală.
Acesta este motivul pentru care, ambiţios până la nebunie, Vova şi-a structurat încă de atunci întregul său plan de a face ceea ce face acum, care se vădeşte explicit acum şi despre care, dacă am vorbit de acum câţiva ani, foarte mulţi m-au considerat nebun sau rusofob.
Aşadar, conştient că nu poate învinge niciodată tehnologic Occidentul, nici prin război economic, nici prin tehnologia sa militară, Putin a mizat pe ceea ce ştia să facă cel mai bine: serviciile secrete şi operaţiunile de cercetare-diversiune în terenul inamicului.
Relaţiile economice, politice, diplomatice externe ale Federaţiei Ruse au fost folosite de acesta ca pârghii de implantare în societăţile occidentale a conservelor umane, comerciale, diplomatice, menite să îndeplinească la momentul potrivit funcţii diverse în puzzle-ul de gherilă geopolitică pus la punct în timp de Putin.
Conştient deci că are în faţă cea mai puternică armată regulată a lumii şi cel mai puternic şi elastic organism economico-financiar de pe mapamond, a decis să-l submineze din interior şi, la momentul potrivit, să-l atace şi din interior, şi din exterior.
Unde ne aflăm în acest moment? Putin ştie că, dacă s-ar apuca să atace militar un stat NATO, riposta va fi dură şi va pierde imediat, pentru că este surclasat ca tehnică militară. Nu, Vova nu va ataca. Nu astfel.
Nici nu îi place acest lucru, consideră că pagubele pe care le-ar avea sunt prea mari şi are căile sale, pe care le crede mai ubicue, subtile şi eficiente.
Mulţi se întreabă: va fi al treilea război? Răspunsul nostru este: al treilea război a început, sub diferite forme, încă din anul 2000, ca agresiune de gherilă geopolitică.
El a scos, spre exemplu, primii colţi în România, în anul 2007, la prima suspendare a proamericanului Traian Băsescu, iar a doua oară la lovitura de stat din iulie 2012. Aceasta e numai ceea ce a avut la noi o expunere publică majoră…
În acest moment, Putin ştie că are în faţă o armată regulată superioară ca tehnică militară, se uită la ea şi ştie ce are de făcut. Se apropie, încet-încet, tiptil, creînd buzunare separatiste, de genul Donbasului. Vor urma, probabil, Odesa şi Harkov.
Deocamdată, buzunarele sunt exterioare spaţiului intern NATO, iar aceasta nu vrea să reacţioneze. Nici nu prea are cum. Ce să facă? Să intre cu tancuri, artilerie şi aviaţie de vânătoare în Donbas? În jocul propagandei, Putin va marca imediat, vorbind despre imperialismul american.
Interesant este ce va face mai apoi: eu cred că va încerca să creeze noi buzunare în statele NATO şi non-NATO de la graniţa estică a acesteia.
Această graniţă este extraordinar de lungă: de la Marea Barents, în nord-vest, unde are o fâşie de frontieră cu Norvegia, apoi cu Finlanda, până la Baltica, apoi cu Estonia şi Letonia, cu Belarus, despre care nu se ştie cum se va poziţiona, cu Ucraina, dincolo de care sunt Polonia, Slovacia, Ungaria şi compleul Moldova – România, apoi e Marea Neagră, cu punct terminus în Georgia şi Azerbaijan, în fine, la Marea Caspică.
Pe tot acest front, Vova Putin face (deja chiar acum) gherilă pe multiple planuri. Am scris de mai bine de un an despre cazul particular al rolului jucat de etnicii ruşi din oraşul estonian de graniţă Narva, de pe râul Narva, care desparte raionul rus Moskovski de teritoriul Estoniei. Analiza mea a fost confirmată de curând de Stratfor.
Ce va putea să facă NATO, ori UE, ori guvernul de la Tallin, dominat de puţină vreme de filoruşi, dacă un grup de rebeli etnici ruşi va ocupa instituţiile din Narva şi va declara Republica Liberă Estonia? Rezolvă ceva NATO dacă vine cu tancurile? Luptele vor fi crâncene, ca în Donetsk.
Eu cred că planul lui Putin e să atace astfel azi Narva, mâine să agreseze Odesa, apoi să provoace un atentat lângă Baku, la rafinării, la Caspica, pe urmă să trimită forţele transnistrene spre sud-vest, să facă joncţiunea cu găgăuzii ş.a.m.d.
Finalmente, nebunul acesta periculos va pierde, dar înainte de asta va face multe victime. Dacă va folosi arma nucleară? Îl cred în stare, dar trebuie şi ca aceia care îl înconjoară să fie la fel de nebuni, periculoşi şi diperaţi ca şi el.
Ca o concluzie: este vorba despre confruntarea, pe o linie de peste 5.000 – 6.000 de kilometri lungime, între două forţe, una militară şi economică, alta de gherilă şi diversiune.
Nici una nu este capabilă să gestioneze eficient linia beligeranţei, existentă în acest moment.
Una încearcă să compenseze acest lucru, la vedere, prin tehnologie militară, avans economic şi promovarea domniei statului de drept, a democraţiei, cealaltă lucrează subteran, bazându-se pe gherila geopolitică, diversiunea intra şi extrateritorială şi crearea de minibuzunare separatiste, dominate de mafioţi locali, care se comportă ca nişte microdespoţi.
Eu cred că va învinge raţiunea, dar ce va fi până atunci… Dumnezeu să ne apere, că numai El ştie.