Președintele rus Vladimir Putin a reușit un lucru neașteptat, în puțin mai puțin de o săptămână: răsturnarea contractului social care l-a ținut la putere, de peste două decenii.
Înțelegerea lui Putin cu electoratul rus a fost de mult timp că aceștia vor rămâne în afara politicii și el ar garanta un minim de stabilitate – ceea ce părea să fie chilipirul oferit când Putin și-a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, pe 24 februarie.
La acea vreme, Putin a avut grijă să sublinieze că asaltul militar – denumit eufemistic „operațiune militară specială” – va fi doar atributul profesioniștilor militari.
Aceasta a fost o ficțiune. Una care a permis multor ruși să fie liniștiți, într-un sentiment de normalitate, ducându-și viața în Moscova sau Sankt Petersburg, indiferenți la măcelul oribil din Ucraina.
Mobilizarea parțială, declarată săptămâna trecută, de liderul de la Kremlin, a pus capăt brusc acestui contract social, iar teama zguduie acum corpul politic al Rusiei.
Cozile lungi de mașini de la granițele Rusiei, cu Finlanda, Georgia și Mongolia, arată că mii de bărbați ruși, eligibili pentru serviciul militar, s-au distanţat.
Protestele izbucnesc în regiunile minoritare etnice. Și birourile militare de înrolare sunt incendiate, iar un ofițer de recrutare a fost împușcat.
Acum circulă zvonuri că guvernul rus s-ar putea pregăti să-și închidă granițele, să împiedice bărbații de vârstă militară să părăsească țara cu totul sau să anunțe o formă de lege marțială.
Negăturile Kremlinului nu au fost liniștitoare.
„Nu știu nimic despre asta”, a spus purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, reporterilor, când a fost întrebat despre posibilele închideri de frontieră. „Nu există încă decizii în acest sens.”
Putin și-a construit puterea în Rusia poziționându-se drept opusul fostului lider, Boris Elțin, care a prezidat tranziția haotică postsovietică a Rusiei, în anii 1990.
Dar astăzi scenele cu mulțimi furioase, care se confruntă cu oficialii și se ceartă cu poliția locală, pentru recrutarea soților și fiilor, seamănă foarte mult cu un flashback din acel deceniu.
Același lucru este valabil și pentru scenele care apar pe canalele rusești Telegram și alte rețele sociale.
Unii par să le arate reprezentanților ruși care primesc vești că vor fi trimiși pe front cu puțină pregătire.
Un videoclip distribuit pe scară largă arată o femeie în uniformă militară, care le spune noilor recruți că trebuie să-și furnizeze propriul kit esențial, de la saci de dormit, la garouri.
„Cereți prietenelor, soțiilor, mamelor absorbante igienice, cele mai ieftine absorbante și cele mai ieftine tampoane”, spune ea, în videoclipul neverificat.
„Știi la ce sunt tampoanele? Rană împușcată, îl bagi în priză, începe să se umfle și susține pereții. Bărbații știu asta din Cecenia.”
Primul război din Cecenia, din 1994, până în 1996, s-a încheiat cu o înfrângere umilitoare, pentru Federația Rusă. Ea a scos la iveală atât corupția, cât și prăbușirea puterii militare a Rusiei.
Putin a ajuns la putere în cel de-al doilea război cecen, care a început în 1999. În acel război, Kremlinul a fost mult mai atent la controlul presei, ajutându-l pe Putin să creeze o aură de competență și duritate.
Dar imaginile soldaților ruși morți și capturați și hardware-ul distrus în Ucraina oferă astăzi paralele vizuale puternice cu primul război cecen dezastruos, când fotografii au surprins imagini cu recruți înspăimântați și prost echipați, în captivitatea cecenă.
Putin a prezidat o profesionalizare a armatei ruse, care trebuia să reducă utilizarea recruților, în favoarea serviciului contractual.
Există un motiv pentru aceasta: tratarea recruților în armata rusă este în mod tradițional brutală, iar grupurile de activiști, cum ar fi Comitetul Mamelor Soldaților, s-au mobilizat în timpul războaielor cecene, pentru a oferi consiliere juridică recruților.
Mamele ruse s-au organizat pentru a-și recupera fiii care fuseseră luați prizonieri de ceceni și au contestat adesea autoritățile, cu privire la tratamentul lor față de soldați.
Protestele recente împotriva mobilizării parțiale a lui Putin ne amintesc că proiectul rămâne o a treia cale, în viața politică rusă.
În protestele aprinse împotriva mobilizării de duminică, în Makhachkala, capitala regională a regiunii Caucazului de nord a Daghestanului, femei au fost surprinse în videoclipuri de pe rețelele de socializare confruntându-se cu poliția, spunând:
„De ce ne iei copiii? Cine a atacat pe cine? Rusia este cea care a atacat Ucraina!”
Asta explică de ce cei mai înflăcărați propagandiști ai lui Putin canalizează de asemenea o parte din furia publicului, față de ceea ce pare a fi o rețea a oficialilor locali, oficialii emitând acte de convocare bărbaților descalificați din punct de vedere medical și bătând în uși, pentru a îndeplini cotele.
Margarita Simonyan, redactor-șef al postului de televiziune de stat RT (fostul Russia Today) a postat pe rețelele de socializare o serie de plângeri, cu privire duritatea partea oficialilor, inclusiv un caz care implică un angajat care pleacă în vacanță, cu biletul de întoarcere în mână, care a fost transformat în recrut. la graniţă.
Cu toate acestea, o astfel de critică la adresa oficialilor care execută ordinele cu exces de zel sau incompetenţă nu este îndreptată către Putin.
Amintește de un vechi truc din istoria Rusiei, despre „țarul bun” și „boierii răi” (n.n.: teoria centrului imaculat, de la noi, de pe vremea lui Adrian Năstase).
Țarul – în acest caz, Putin – este văzut popular ca un conducător înțelept, generos (deși îndepărtat), în timp ce subalternii săi locali și funcționarii de nivel inferior sunt de vină pentru subminarea bunelor sale intenții.
Ei, nu conducătorul, sunt ținta furiei populare.
Există și o amenințare implicită aici. Nu doar oficialii locali răi pot fi pedepsiți, pentru că nu își îndeplinesc cotele de mobilizare în mod corespunzător.
Apelul este de asemenea un instrument menit să insufle frică și pasivitate. Într-o altă postare pe rețelele sociale, Simonyan a remarcat cu satisfacție că au fost emise un proiect de citație, pentru bărbații care au participat la un protest împotriva mobilizării, pe Arbat, o arteră centrală din Moscova.
„Toți bărbații care au participat la mitingul împotriva mobilizării de pe Arbat au primit peste 200 de proiecte de aviz. Un alt transport pregătit”, a scris ea.
„După părerea mea, ei sunt mai buni decât profesorul anului, din Pskov.”
Realizată cu competență sau nu, mobilizarea parțială poate fi una dintre cele mai riscante mișcări ale lui Putin, de până acum.
Și, în timp ce puterea stăpânirii lui rămâne puternică, el trage de un bloc de bază, al puzzle-ului Jenga, din Rusia.